Până la sosirea Cuvintelor, până când Figurile de Stil vor bate la uşă, privesc pe fereastră cum alde Oarecare banalizează sărutul! Iar steaua aceea, pe care e scris numele meu, nici nu cade şi nici nu răspunde la telefon! În fiecare secundă doar Luna îmi trimite Duminici şi mă avertizează cum NU se pregăteşte o noapte de dragoste pentru mine, chiar dacă aselenizarea poate să fie  perfectă şi definitivă! Până la sosirea Cuvintelor, Hortensia este mult mai frumoasă de ...

Chiar se întorc din război, şi se întorc împreună... şontâc-şontâc...(şi parcă se duc spre niciodată)... merg alături şi sunt foarte aproape... îi văd, se apropie, iată-i: un soldat şi o soldată! Sunt plini cu glorie, sunt plini cu medalii... şontâc-şontâc...(li se aud lacrimile supt pleoape)... dumnezeule, cred că niciodată n-am mai văzut doi oameni aşa de uniţi şi aşa de aproape! N-am de unde să ştiu cum îi cheamă... (parcă vreau să se oprească şi la min ...

Cămaşa lui tata îmi vine perfect! Cămaşa lui de mire! Albă cu linii albastre ori albastră cu linii albe, nu are nici un defect! Miroase a cer după ploaie, a pădure în bătaia primăverii! Costumul lui tata e o minune! Îl port numai în zile mari, numai când trebuie să mă observe oameni îmbrăcaţi mai frumos ca mine! Aceste zile sunt rare! Sunt ca păsările care uită să plece când vine toamna şi rămân pentru ca să le păzesc de vânătoare şi frig! Vânătoarea este nevas ...

Hai să ne uităm la păsări,/ la furnici şi la albine – poate ni se taie greaţa,/ poate învăţăm ceva, poate nu ni se mai pare/ că nu suntem fitecine, poate cercetăm oglinda.../ uite-aşa şi iar aşa, şi pricepem ce distanţă/ e-ntre noi şi toate ceste substantive cunoscute,/ harnice până la moarte, care nu ştiu ce înseamnă/ să urască, să deteste orizontul lor şi-al nostru,/ cel aproape, cel departe!   Uite câtă ordonare,/ ordine, respect şi muncă în cuibar, în s ...

Numărătoarea inversă începuse de mult! De foarte de mult se făcuse târziu şi se desfăcuse Aripa ultimei Minuni a Iubirii! Aerul era tare şi liniştit ca piatra de pe Mormântul Poetului la marginea Cerului şi Luminii! Şi treceau nişte păsări cu nume de păsări! Şi nişte ucigaşi de lebede treceau fără nume! Nişte greieri anonimi rostogoleau ultimul cântec în mari şi invizibile roţi de Melancolie! Nord(uri) şi Sud(uri) se opreau vinovate de Tot! Şi dacă „E” mai vine ...

(!) tata măsoară drumul pân-acasă cu lumânarea ochilor de lup – lemne de foc întârziat apasă înspre genunchi clavicule de cub (!) (!) în urma lui pădurea se descalţă, cu tot cu lupi s-apropie de sat – scade lungimea firului de aţă şi creşte frunza lemnului tăiat (!) (!) curând n-o să mai vină dimineaţă şi focul se va stinge pe cuvânt – şi tata şi copacii se înalţă încet, spre cer, cu ochii în pământ (!) (!) tristeţi de lup se spânzură de ploaie, ine ...

Prima dată îmi este dor până la şapte şi-un sfert, după care mă duc la mormântul lui Arthur Rimbaud să-i cer pentru tine un cuvânt împuşcat în genunchi! Altfel, nu mi se supune! Altfel, nu-mi răspunde la comenzi! După care adorm la umbra smochinului şi visez o femeie născând vertical o piatră de colţ lovitoare tocmai în moalele capului meu umplut cu iluzii! Mă trezeşte un cioclu cu lopata pentru onor înainte de şapte şi-un sfert şi-mi citeşte după-amiază o cerere d ...

Domnule colonel, sunt soldatul care nu răspunde la comanda "culcat"... fiindcă nu-mi place să dorm pe gunoaiele patriei pentru care mulţi sunt în stare să mănânce rahat! Şi eu am mâncat cu apă rece când dumneavoastră eraţi caporal şi vă credeaţi expert în 7,62... dumneavoastră mâncaţi la popotă şi vă durea exact în Vârful Omului de noi!... Noi...(cei de atunci şi de acum, împăcaţi cu toate cele rele şi bune ale destinului)... ne uităm (cu milă şi răbdare) la du ...

1. Prefaţă Focul meu arde numai lemne aduse de tine, iar inima mea se îneacă numai cu sângele tău! Şi pot spune că flăcările lui sunt gata să moară de frig, iar despre Numele Poeziei pot spune că-l bate frumos Dumnezeu! Astăzi trebuie să vină stolul acela de fluturi cu arcadele sparte, să-mi sângereze torenţial peste Foc şi peste Dor! Am să fiu Acolo, da, am să fiu Acolo, Enael, îmbrăcat pentru Cina cea de Moarte, apărat de păsări, ademenit şi ademenitor! Vino şi t ...

Ce frumos vii târziu, superbă femeie a mea! – cică numai femeile care vin târziu, vin frumos.   Odinioară, a venit la mine o femeie devreme, foarte devreme, şi a murit repede, foarte repede, călcată de-un tren majestuos, plin cu haine de mire şi rochii de mireasă, cu flăcări şi fluturi... iar acum se spune că doarme sub lespedea pe care eu trebuie să scriu: aici odineşte roaba lui Dumnezeu, Privighetoarea!   Vino târziu, vino din ce în ce mai târziu, superbă femeie a m ...