Sigur că da! Nu? (V)

Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

Sâmbătă, exact la douăsprezece ore şi treisprezece minute, mă aflu pe un trotuar. Acest trotuar stă regulamentar în cartierul Ţiglina 17, pe partea dreaptă, cum te duci spre Nordul Moldovei de Sud. Stă cuminte şi trece prin faţa magazinului patronat de simpaticul Nicolae Cristea, şi prin apropiere de Biserica parohului Luca. Aşadar, la ora amintită şi în locul amintit, mă aflu pe trotuar şi trăncănesc despre purificare şi sfârşitul suferinţei cu doamna Apatia Lehamite şi domnul Costică Matrapazlâc. Trotuar, conform definiţiei din DEX, însemnează: "parte marginală a unei străzi, mai ridicată decât partea carosabilă, rezervată circulaţiei pietonilor!"...Exclam definiţia ca să vadă şi să se "prindă" tot chiorul, tot nesimţitul, toată secătura, tot neghiobul, tot măgădăul, toată pleava. Adicătelea, nu scrie nicăieri că trotuaru-i loc/spaţiu de parcare pentru automobile! Dar, vorba lui Nichita Stănescu, "n-a fost, n-a fost aşa!"...şi nu este, nu este aşa. Aşadar, exact la ora amintită şi în locul amintit, chiar în clipa când dezlegam cu ciracii misterul facerii, misterul refacerii şi misterul prefacerii lumii, chiar în momentul când ne miram de "a venit  toamna,/ acoperă-mi inima cu ceva,/ cu umbra unui copac/ sau mai bine cu umbra ta!"...atenţie, exact în acest moment, când toamna caligrafiază în spaţiu/timp minune după minune, un claxon împrăştie vraja, spulberă magia, dărâmă poezia care abia mai răsuflă printre sălbatici şi fiare. Este claxonul înfierbântat, claxonul fioros al Doamnei GL- 7,62 - XYZ, o biată limuzină care-şi caută oprirea pe trotuar...(am uitat să vă spun că, în urmă cu puţin timp, tot o Doamnă de tablă era cât pe ce să mă facă tacâmuri şi ciozvârte pe zebra din dreptul lui nea Vasile Scafandrul, oleacă mai în sus de locul cu pricina! am avut noroc mulţumită altui Vasile, care m-a tras din faţa secăturii în ultima miliardime de secundă)...Desigur, cer explicaţii doamnei care coboară lent din limuzină, învârtind cheile şi sfredelindu-mă cu ochi de pajură. Iată, literalmente, bazaconia pornită din gâtlejul cocoanei: "te-am claxonat ca să nu te calc! te-am claxonat ca să nu te calc!"...Sigur că da, aţi auzit şi aţi citit corect: m-a claxonat ca să nu mă calce pe trotuar!...Ştiinţa şi tehnica rămân pe loc. Iar madam îmi întoarce spatele şi dă colţul brusc, fără să-i pese de observaţia mea. Altfel spus, rămân mofluz şi mă consolez cu gândul că putea fi şi mai rău. Pauză de publicitate: "Alo, Poliţia! Sunteţi pă fază? Sau sunteţi pe nul?"

Citit 763 ori Ultima modificare Luni, 29 Octombrie 2018 18:14

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.