Nu credeam că voi ajunge să pot asculta vreodată aceste cuvinte negre, spuse de-un om cu haină neagră şi cu sufletul mai negru decât miezul morţii! Nu credeam că vor fi atâtea aplauze şi urlete, ca şi cum sunt mai vinovat decât cei care mănâncă doar chiftele de lebădă şi omletă de privighetoare! Nu credeam că voi fi osândit cu atâta cruzime şi cu atâta severitate... şi că un om inteligent mai rău decât mine va rosti douăzeci şi şapte de cuvinte blestemate: în ...

Sigur că da! Opt Zeci şi Patru de ani de la Naşterea lui Nichita Stănescu... plus-minus o Moarte! Poate cineva să creadă că a murit Poetul din Ploieşti? Şi poate cineva să creadă că nu mai trăieşte Uzina de Metafore Nichita Stănescu? Sigur că „trăieşte”! Şi asta fiindcă a ştiut să „moară” în fiecare zi! Pentru că a vrut şi a ştiut şi a putut să nu-şi ducă Viaţa/Crucea pe târâre! Pentru că a ştiut să ceară şi să primească Dezlegare la/de la „Limb ...

Începe să se audă şi să se vadă că răsare Soarele! Lângă alunul din primitoarea ogradă a lui Emil, vinul domnesc şi liniştea eminesciană se comportă ca şi cum cercul nostru ezoteric nu dă semne de osteneală, nu vrea să se desfăşoare după una dintre cele mai devastatoare metafore din lirica doamnei Iolanda Cremene: „linia dreaptă este un cerc odihnindu-se”! Maiorul se uită la mine şi parcă vrea să mă determine! Şi chiar mă determină! Uite-aşa: „trebuie să vi ...

ce frumoasă erai/ce frumoasă erai timpul meu luneca/ pe o gură de rai şi spuneam poezii/ şi nimic altceva ce mai lună era/ ce mai lună era   uneori eram înger/ alteori eram drac ce mai fluier de os/ ce mai fluier de fag adunam licurici/ şi veneam repeziş pe înalt pe adânc/ pe furiş pe costiş   să-i aştern unde stai/ uite-aşa şi aşa să visezi minunat/ şi încet nu cumva de atunci pân-acu/ au trecut e-he-hei în trecut şi ai lui/ şi ai tăi şi ai mei   şi credeai că-s ...

Da, sigur că da...numai Mihai Eminescu şi Ştefan cel Mare beau astfel de vin! Vin sfinţit cu Sapa şi cu Lacrima şi cu Sufletul răzeşilor din partea de Nord a Moldovei de Sud, mai cu samă! Vin pe care l-au visat şi l-au râvnit atâtea lifte mizerabile! Vin pe care Fiul lui Dumnezeu îl Face din Apa straşnic apărată de Căţelul Pământului şi murmurată-n atâtea şi atâtea Fântâni! Fântâni de unde-şi ia Viaţă cea mai frumoasă Limbă de pe Pământ: Limba Română! Fânt� ...

Eu sunt un imbecil umflat/ la propriu şi la figurat! fac ha! ha! ha! şi sâc! sâc! sâc!/ teroare şi matrapazlâc! părinţii mei? părinţii mei/...[la fel de ţăcăniţi (şi ei) la fel de-analfabeţi şi proşti].../ m-au corcolit ca nişte cloşti, mi-au dat de toate, cât am vrut.../ şi am ajuns un balamut, un terchea-berchea, un strident/ ridicul cap zerovalent! scuip, grohăi, urlu...deci exist:/ mi-s boss-umflat avangardist!   Nevasta mea? nevasta mea/...[la fel de sinceră (şi ...

Într-un singur glas, bucuroşi că mai trecem o dată pe lângă hatmanul Mazeppa şi că ne vom umbla pe Libertăţii, una dintre cele mai liniştite şi arhaice stradele din Galaţi, aprobăm pozitiv propunerea prietenului Emil, mai ales că eu am mai fost în perimetrul casei şi ogrăzii şi grădinii sale când munceam (pe bune!!!) ca să funcţioneze Protecţia Civilă în caz de Urgenţă, ferească Dumnezeu!... Aşadar, sărutăm mâinile Mariţei cu statueta Matriei la gât, îi salut� ...

Am fost şi eu, odată, în preajma dumneavoastră, cu ochii şi cu pofta la masă, la fereastră... un fel de jucărie cu suflet mare-am fost... şi-aţi spus, şi unii şi-alţii, că-s animal şi-s prost! Apoi, şi mai scabroase cuvinte-aţi dat spre mine, şi, totuşi, nu vă crapă obrazul de ruşine... (!?)... sudălmi, blesteme, pietre şi lovituri... e-hei!... voi sunteţi oameni (?!)... Doamne, ce lei şi paralei! Mi-aţi azvârlit urmaşii şi m-aţi călcat pe coadă, m-aţi fugă ...

Da, sigur că da! E chiar maica ofiţerului, Sofia! E chiar maica mea, Ruxandra! Oare să credem într-adevăr? Ori să credem că ni se pare? Chiar atâta de adâncă răvăşire să fi stârnit ceastă DUHOVNICEASCĂ argheziană rostită-n şoaptă de maior, încât să avem vedenii? Da, negreşit, poema lui Tudor de la Mărţişor nu-i de ici, de colo... nu-i una care să-ţi adoarmă comprehensiunea! Te determină să-ţi aduci aminte Trecutul ultimului Viitor, să-ţi aminteşti că nu eşt ...

Eu te visez cu totdeauna,/ tu mă visezi cu niciodată, eu te pândesc pe drumul mare,/ tu te fereşti pe drumul mic, eu am crezut că nu se poate/ ce s-a putut să nu se poată, dar n-am pus lacăt la uimire/ şi n-am trecut la inamic... n-am azvârlit cu barda-n lună,/ cu piatra-n singura Marie care-(mi) vesteşte Învierea/ ca pe-o Divină Tragedie! Nu s-a putut să nu se poată/ abandonare-n holocaust, nălţare-n flăcări (prin rugare)/ şi mormântare-n manuscris, dar n-am ales vro tân ...