Dragă (şi strict necesară) Marie de la Fermecătorie, am foarte mare încredere în laboratoarele tale secrete, în reţetele tale, în imaginaţia ta, în modul tău de a zice „abracadabra” şi „hocus-pocus”! Ultima dată, când m-ai chemat la un ceai şi am vorbit despre Decalog, mi-ai luat glasnicele cu părerile tale despre Actualitate şi cu soluţiile tale Salvatoare! Sigur îţi aminteşti că mă holbam la tine cum numai un sultan se uită la o Şeherezadă! Ce frumos şi precis dădeai din baghetă! Şi cât de profund mă se părea că pot pentru ca să alunec în mrejele tale, mai ales după ceaiul/amestecul de levănţică, beladonă, năprasnic, rogoz, sânziană, odoleană, coada-şoricelului şi coada-calului, coada-vacii şi traista-ciobanului, pojarniţă şi ochiul-boului, popilnic şi mătăciune! Şi-mi spuneai că toate acestea nu pot avea nici un efect fără să ştiu şi să pun în aplicare Cele Zece Porunci! Şi, când m-ai ascultat la Ele, te-ai convins că-s şcolar silitor şi că, din respect faţă de Mamă şi Tată, nu le-am călcat decât la modul dulce/razant, adicătelea taman cât mă lasă, cât îmi permite Dictatura Divină! Ai zis că-i bine, că-i negreşit...şi am înţeles că acesta-i Tratamentul miraculos, fără de care Pământul cade-n Râpa cea Mare a Uitării, FĂRĂ DE CARE NU SE MAI POATE NIMIC!...Parol, îţi mulţumesc, dragă (şi strict necesară) Marie de la Fermecătorie! Şi, cu toată îngenuncherea de care-s în Stare, mă declar Adeptul tău şi îndrăznesc să-ţi trimit şi Scrisoarea mea de Acreditare! Da?...„şi tot stăm şi tot stăm de atunci pân-acum/ cu privirea pe jos şi pe sus şi pe drum/ poate vii să ne spui cele zece porunci/ şi tot stăm şi tot stăm de acum pân-atunci// tot privim tot privim de acum înapoi/ poate vii să fumăm o ţigară de foi/ să scurtăm până-n vis timpul nopţilor lungi/ tot privim tot privim înainte de-atunci// înainte de-acum înapoi de atunci/ tot călcăm tot călcăm cele zece porunci/ poate vrei să venim înainte de-apoi/ într-o noapte de vis şi-o ţigară de foi// şi tot stăm şi tot stăm şi tot vii şi tot vii/ de atunci pân-acum printre morţi printre vii/ poate vrei să ne spui cele zece porunci/ şi să dăm la cules noaptea viselor lungi”//...[Publicitate: „Să ştiţi că, dacă nu este vindecat sufletul, ceea ce nu se poate fără filozofie, suferinţele nu vor avea sfârşit!” – (Cicero)]
O scrisoare Deschisă pentru Maria de la Fermecătorie Scris de Ion Zimbru
