De când te-a părăsit domnul 7,62 şi ai rămas să dai apă la moara Singurătăţii, totul a început să se scrie şi să se descrie, să se deseneze şi să se argumenteze, să se îndemne la Pace şi Iubire, la căutarea Punctului care poate fi Începutul şi Sfârşitul Cercului, adică a Roţii, a Rotundului...adică a Celui bizar şi îngâmfat şi încăpăţânat şi indiferent „fără de care nu se poate”!...Nu? De când ai rămas cu ochii pironiţi pe Steaua-ţi din ce în ce ...

Ieri, în toiul dimineţii, era cât pe ce să trec de la vorbe la fapte... când mergeam de pe partea asta pe partea cealaltă şi era să mă calce tramvaiul 7!   Ieri, în jurul amiezii, era cât pe ce să trec într-o viaţă nouă... când mergeam de pe partea cealaltă pe partea asta şi era să mă calce autobuzul 9!   Ieri, lângă pragul serii, era câte pe ce să trec într-un fel de înapoi... când mergeam de pe partea asta pe aceeaşi parte şi era să mă calce domnul 7,62! ...

Sună telefonul. Apăs, pun la ureche, aud: „Bună ziua! Sunt Maria aceea! Nu sunt Maria cealaltă! Îl cunoşti pe poetul Simon Ajarescu? Dacă-l cunoşti, nu-i rău! Ştii să s-a mutat la ultima adresă, adresa unei stele, cum chiar dumnealui zicea, da? S-a mutat...are trei ani şi ceva de când a părăsit Iasomia din Ograda poemelor sale! A plecat aproape nitam-nisam, nu a lăsat nici un bilet de adio, de revedere, de altceva...! Nu a ştiut nimeni ce are  de gând să facă! Şi cred c� ...

Atâta blestem şi zadar şi banal... şi-atâta cruzime... n-ai unde să stai sau să pleci...a pierit chiar sfânta Treime!   Întregul s-a frânt, a căzut în genunchi şi tace aiurea... iar domnul Neant hohoteşte stăpân, şi-ascute securea...   să taie sămânţa lui Unu din Veci: principiul pe care l-am scris pe pământuri şi ceruri, corect, cu literă mare!   L-am scris şi citit şi-nvăţat...şi l-am dat să fie-n aminte... dar fiarele vin şi ucid fără sens şi fără cu ...

De atâta vreme-ncoace,/ sunt cu mersul pe târâre şi cu gândul pe-o tânjală/ şi cu sufletul în bernă...!... Şi-l tot văd pe Sarsailă/ cum încearcă să mă vâre într-un timp al decadenţei,/ ca pe-un bou într-o lucernă, ca pe-o mâţă-n sacul celui/ mincinos şi prost şi-n stare s-o desfidă chiar pe mă-sa,/ chiar să-i profaneze crucea... însă domnul Michiduţă/ e-un meschin şi habar n-are că discipolul său stoic/ e un mizerabil Mucea! Amândoi sunt nişte loaze,/ n- ...

Se-ntoarce acasă odată cu luna, s-aşează pe prispa de cimbru bătrân... (ce apă adâncă mai are fântâna şi-n ciuturi ce lacrimi cu miros de fân!) Îşi şterge obrazul cu palma sărată, se uită pe drumul de dinspre copii, dar nici o scrisoare nu vine la poartă... (ce mare e luna în ochii pustii!) Îşi face o cruce înaltă şi dreaptă... se uită în jos... şi se uită în sus... de-o viaţă de ani tot aşteaptă, aşteaptă cu mâna întinsă-nspre cei care nu-s! O candel� ...

A fost odată ca niciodată un nene. Dacă n-ar fi fost odată ca niciodată un nene, n-ar fi declarat nimic, niciodată. A fost la păscut vaca familiei pe linia strâmbă a orizontului înierbat şi îmburuienat până la cer. Vaca era galbenă şi păştea încet, liniştită şi elegantă ca o lăptăreasă autentică şi serioasă. Fiul ei, un viţel florean, după culoarea lui taică-său, fătat normal, nu prin cezariană, precoce şi umplut cu entuziasm, zburda prin brusturi, prin ştiri ...

!mândra mea e (pro)motoare.../ [uite, dânsa are (d)ouă, însă eu am numai unul,/ şi de aia-s (pro)motor]... ea e starterul în toate:/ fulgeră, trăsneşte, plouă, dă din mâini, dă din picioare,/ dă din... gata, eu cobor din această întâmplare,/ nu mai stau în preajma-i nulă, nu mai vreau papară, jocuri,/ sfârâială, hapuri, brânci... mă retrag într-o părere/ mâzgălită pe-o ţidulă când nu-nţelegeam ce-nseamnă/ potriviţi, înalţi, adânci; când scriau analfabeţi ...

Tu vezi şi auzi foarte binece rău şi urât e afară!...Deschide-i, primeşte-l în casă,ai milă, că poate să piară!Ştii cine-i... tu ştii, nu se poatesă nu-l fi visat, nu se poatesă nu-l fi citit, nu se poatesă nu-l fi iubit, nu se poatesă nu-l fi băut ca pe-o apă,să nu-l fi mâncat ca pe-o turtă,să nu-l fi râvnit ca pe-o steauămai naltă, mai lungă, mai scurtă!E primul din care se rupebucată mai mică, mai mare...e primul pe drumul durerii,e primul răspuns la-ntrebare!E ...

Nu răspunde. Poate nu m-o fi auzit. Ori poate nu vrea să mai afle nimic despre mine. Poate n-am strigat corect. Poate n-o fi ajuns strigătul meu la ea. Sau poate n-o fi ajuns răspunsul ei la mine. Şi uite exact aşa am strigat: „Bună dimineaţa, doamnă Toamnă a mea! Sosesc să-ţi scriu pe negură sonete! Şi să intrăm cu ele în odaie! Pentru plecare nu mai sunt bilete! Tocmai la primăvară vine trenul de unde-ncepe steaua mea să cadă! Vine cu ea, s-o mai ridici o dată, măcar p ...