Chemarea dansului la bară

Chemarea dansului la bară
Evaluaţi acest articol
(4 voturi)

* Pe tocuri. „Dans la bară, dans la bară, dansă la bară!”, fredona, bătând ritmul din palme, Mihai Petre. Apariţia de pe scenă avea să-l surprindă: tocuri înalte, picioare lungi pe care se mulau colanţi, plete… atâta doar că era bărbat. „Da, nu mă aşteptam să intri tu, dar ai intrat”, i-a zis-o Mihai Petre, de la obraz, concurentului Niv Grados, din Israel.

Sincer, parcă-l vedeam pe Emil Rengle, dar în varianta acrobaţie - pole dance.

„Dacă m-aţi fi întrebat, în urmă cu doi trei ani, nu mi-aş fi închipuit că voi fi aici, pe scenă. La început, nu a fost prea uşor pentru că eram singurul bărbat la cursuri. A fost foarte ciudat pentru unii dintre prietenii mei sau pentru familia mea. Nu este uşor de acceptat ce reprezintă dansul la bară. Până şi mama m-a întrebat de ce fac asta, dacă vreau să devin striper. Am încercat să joc fotbal şi baschet, am făcut şi karate, părinţii au vrut să mă facă puternic. Sunt puternic, dar în felul meu. Dacă ne ascultăm chemarea, putem fi mult mai feliciţi şi împliniţi”, a mărturisit bărbatul.

Momentul său artistic a fost senzaţional. Iar înainte de a judeca în grabă, cu sau fără prejudecăţi, amintiţi-vă că există egalitatea de şanse între bărbaţi şi femei! Şi că o femeie ridicând haltere sau şutând la poartă e la fel de uimitoare ca un bărbat răsucindu-se suspendat pe bară.

Citit 1435 ori Ultima modificare Duminică, 03 Mai 2020 16:55

Mai multe din această categorie:

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.