* Întrebări. „Nu mi-aș fi permis să stau cu fundul pe biroul președintelui pentru că îmi doream să mă întorc acolo, în biroul ăla, ca președinte. Aveam prea mare respect pentru biroul ăla ca să mă așez cu fundul pe el. Și am prea mare respect pentru familia președintelui ca să îmi permit să stau în fustă scurtă pe biroul lui Traian Băsescu”, îmi răsunau duminică seară, din televizor, vorbele Elenei Udrea răspunzând celor „40 de întrebări cu Denise Rifai”, pe Kanal D. A fost, de fapt, o redifuzare a interviului realizat după întoarcerea din Costa Rica, numai că acum, după ce Elena Udrea se află deja în închisoarea de femei de la Târgşor, răspunsurile au o altă notă. Reporterii Antenei 3 s-au grăbit, sâmbătă, să-l aștepte pe partenerul fostei politiciene, Adrian Alexandrov, la ieșirea din penitenciarul unde i-a făcut prima vizită și i-a dus inclusiv un sacou pentru audierea de luni, de la Instanța Supremă. „Momentan e ok, rezistă. E greu că nu-şi poate vedea copilul şi nici nu o pot aduce aici, că discuţia se poartă printr-un geam. E traumă pentru un copil să-şi vadă mama aşa”, a spus Adrian Alexandrov. Mă gândeam ce traume or fi având copiii care au crescut privindu-și părinții pe ecranul telefonului sau al monitorului, în videoapeluri, pentru că erau plecați la muncă peste hotare, ca să le ofere un viitor. Și un gând nu-mi dădea pace: dacă n-ați făcut și pușcării de cinci stele...