EPITALAM (pe marginea tăcerii)

EPITALAM (pe marginea tăcerii)
Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

(!) pe marginea tăcerii cu iarbă înclinată

spre râpa din aminte, şi multă, şi adâncă,

stau şi-mi îndes privirea cu sfărmături de păsări,

cu foşnet de şopârle, cu somn şi visuri lângă

trei sălcii scorburoase, bătrâne, date-n lacrimi

printre copaci de unde vioarele mă cheamă

să văd ce nu se vede, s-aud ce nu s-aude:

cum viaţa intră-n moarte, şi viaţa se destramă,

cum moartea intră-n viaţă, şi moartea se desface

în ţăndări, şi se nalţă-n mireasă, deodată,

cu toate cele-acestea, cu toate cele-acelea,

pe marginea tăcerii cu iarbă înclinată (!)

(!) şi cad, şi cad... şi-mi pare că nu se mai termină

căderea n-adâncime, bizară, răsturnată,

cu păsări, cu şopârle, cu sălcii - toată nunta -

în pururi să se-audă, în pururi să se vadă (!)

NEC PLUS ULTRA, Colecție

Citit 5478 ori Ultima modificare Marți, 10 Ianuarie 2023 17:22

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.