* Revoltă. „Nesimțirea are chipul tău/ Scârbă, aroganță și tupeu...”, fredona Dragoș Pătraru, pe melodia regretatei Mihaela Runceanu. De unde naiba fericirea pe care o cânta artista în melodia inițială? „S-a adunat prea multă nesimțire din partea politicienilor! Tone, tată! Munți de nesimțire și de aroganță! Și e tot mai puternic sentimentul că-i deranjăm, că-i încurcăm, că-i obosim cu întrebările și cu problemele noastre de «săraki». Ei ar vrea să muncească, să construiască o țară, sunt fierți de economie, trag tare să ne facă o viață mai bună, iar noi stăăăm și-i... vorba aia la cap cu tot felul de tâmpenii. Că numai să ne plângem știm, mă!”, răbufnise Pătraru, la „Starea Nației”. Și a urmat un pomelnic al nesimțirii și aroganței. Unii din trecutul politic recent, dar care oricând se pot întoarce la putere, alții, din garnitura nouă: „Slabe șanse pentru noi, ca țară, să răzbim cu această clasă politică atât de arogantă și nesimțită. Mereu pregătită să dea cu paltonul de capota mașinii, dar niciodată pregătită să dea o explicație alegătorului păcălit. Și nu știu cum facem, dar numai de ăștia dăm: Năstase, Gabi Oprea, Ponta - un Everest de aroganță. Mă rog, după ce l-ai cunoscut pe Iohannis nu mai pare. Astăzi, la fel, o ditamai garnitura de aroganți: Rareș Bogdan, Bode, Virgil Popescu, Boloș... nu le ajungi la nas nici cu zece prăjini!”. Eu ce să zic... poate că avem guvernanți după chipul și asemănarea electoratului...
Nesimțirea are chipul tău... Scris de Anca Melinte
