* Crainică. „Vă daţi seama, crainic de televiziune, în plină dictatură! Erați una dintre puținele persoane din România care apăreau în direct, aproape zi de zi. Ați fi putut spune orice! Nu v-a trecut vreodată prin cap, aşa, vreo clipă de nebunie, să spuneţi ceva pe post?”/ „Ba da! Şi m-am şi gândit cum să mă salvez şi mi-am dat seama că nu ajung nici la gard şi sunt împuşcată!”… e un schimb de replici între realizatoarea Eugenia Vodă şi invitata ei, Delia Budeanu, dintr-o ediţie a emisiunii „Profesioniştii” din 2002. O puteţi viziona acum pe pagina de YouTube a TVR. Mă înfior la gândul că acum un crainic tv poate să facă şi tumbe, să-şi descalţe ciorapii ori să înjure în direct…fără mari consecinţe. La minunatul dialog din „Profesioniştii” mi-a zburat gândul sâmbătă seara, când vestea morţii Deliei Budeanu a îndoliat ştirile. Aproape că-mi vine să zâmbesc ascultându-i confesiunile despre primii ani de televiziune: „Când mi se aprindea becul roșu la cameră, simțeam că mor. Simțeam că mai bine se cască pământul și mă înghite”. Şi atunci a învăţat să se gândească la bunica ei maternă, care o adora, şi căreia i-a prelungit viaţa: trăia pentru că o vedea în fiecare seară. La paritate cu vocea ei inconfundabilă erau ochii şi frumuseţea în sine: „Constat că mai marcantă decât chipul, decât imaginea, este vocea. Câțiva tineri mi-au spus: «Am crescut cu glasul dumneavoastră». Extraordinar ce mi s-a spus. E unul dintre puținele lucruri care rezistă după o viață aici”, mai povestea Delia Budeanu... Şi eu am crescut cu vocea ei...
Şi eu am crescut cu vocea dumneavoastră, Delia Budeanu! Scris de Anca Melinte
Etichetat cu
