* Cetatea mea. Recunosc, aş fi spus mai lesne „Mica Unire a marilor dezamăgiri”, dar evenimentele care au dominat zilele de vineri şi de sâmbătă au depăşit cu mult stadiul unor deziluzii naţionale. Şi chiar termenul „îngrijorări” e umil, ca să nu spun nesemnificativ, pentru amploarea celor petrecute. De la modul în care a fost „marcată” – vai, urăsc termenul acesta de rumeguş, dar „sărbătorită” chiar nu are ce căuta aici – ziua Unirii Principatelor Române, până la furtul unor comori nepreţuite pentru patrimoniul şi istoria naţională. Desigur, suntem o ţară liberă şi fiecare se uneşte cu cine vrea, în fizic şi-n simţire. Dar când se ajunge la violenţă fizică, psihică, circul şi scandalul pălesc... Cât despre Coiful de aur de la Coţofeneşti şi brăţările dacice furate… am sentimentul că nu le vom mai vedea decât în imagini de arhivă. Deşi tare mi-ar plăcea să mă înşel!
În umbra acestor realităţi vă propun, totuşi, un fapt pozitiv. Luminos! Piesa pe care Paula Seling a lansat-o la „Neatza cu Razvan si Dani” – „Cetatea mea”. „Un cântec despre sufletul României, o celebrare a spiritului românesc și a istoriei noastre. Mesajul său, însă, trece dincolo de zidurile cetății, devenind un tribut pentru întreaga Românie – o „cetate” plină de povești, tradiții și valori”, după cum mărturiseşte artista. Este mai mult decât o melodie, spune Paula Seling, este o declarație de iubire pentru România, un imn al rădăcinilor noastre. Acelea care n-au putrezit şi n-au fost furate, încă...
