* EuroŞaorma cu de toate! Taman cuvintele româneşti pe care le-a învăţat nepoata lui Carlos Santana, Renee Santana, de la compozitorul Mihai Alexandru – praf, varză, să iei foc! (da, un fel de varză, viezure, mânz) – s-au lipit ca o etichetă de fruntea celei de-a doua semifinale a Eurovisionului. Era să-mi pice ochii în gură la ce somn mă luase de pe la a treia piesă în sus. Noroc că mai apăreau din când în când prezentatorii – cel mai kitschos ABBA din câte puteau exista – şi mă trezeau la realitate. Regret da’ trebuie s-o spun, prima semifinală a fost net superioară celei de-a doua. Şi la ce combinaţii de ritmuri, voci, instrumente, linii melodice, costumaţii şi piţipo(n)ceală a fost fix shaorma cu de toate ne-a servit TVR-ul.
După a doua piesă, nici nu ştiu ce mă durea mai rău: timpanul pe care mi l-au zgâriat dezacordurile muzicale ale domnişoarei cam corpolente pentru a se îmbrăca în fluturaş, sau retina arsă de la sclipiciul dezlănţuit în jurul ei. Sincer, numai maneaua lipsea din schemă, dar am avut „Zuralia Orchestra” care a încercat să ne arate cât de şukară-i Transilvania cu o piesă din categoria „Party in Transylvania”, unde toată lumea dansa în ritm de Dracula. Să fim serioşi! Pe unii i-a impresionat Elena Cârstea. Pe mine, nu! Sincer, cred că vocea ei avea mai multă strălucire pe vremea când se ocupa numai de cântat. Dar ce să-i faci „Nu sunt perfectă, nici nu vreau nici nu pot! Şi dacă nu-nţelegi înseamnă că eşti un prost!”.
* Al cincilea element. Vocea care a reuşit să-mi facă pielea de găină a fost cea a lui Renee, pe care o văd în stare s-o facă-n foi de viţă (că tot îi plac sarmalele!) pe Luminiţa Anghel. Ah, şi Narcis Iustin Ianău. Recunosc, piesa lui părea teleportată din vreun remake de duzină al filmului „Am cincilea element” şi probabil nici în următorii o sută de ani n-o să fiu în stare să o fredonez. Dar era ceva … diferit, iar treburile psihedelice prind la Eurovisionul cel mare, unde cu cât eşti mai bizar, cu atât eşti mai interesant. Zic şi eu.
