Sunt chiar în capăt şi aştept/ să-nceapă încă o sosire
cu ochiul stâng în ochiul drept,/ pe-o rază lungă şi subţire,
cu ochiul drept în ochiul stâng,/ pe-o rază sfântă şi-nţeleaptă,
c-un ochi înalt şi-un ochi adânc,/ din viaţă stângă-n viaţă dreaptă...
din când în când, să afle ce-i/ unde nimicul stă-n mişcare...
din plâns în plâns, să-l strângă cei/ pe care timpul nu-i mai doare!
Sunt chiar în capăt şi aştept/ să-nceapă încă o plecare
pe drumul stâng, pe drumul drept,/ pe care-l are fiecare,
pe care-l crede cel mai bun,/ pe care-l vrea, pe care-l ştie
şi pentru care pot să spun,/ din simfonie-n simfonie,
ochiul meu drept n-ochiul tău stâng:/ două (s)clipiri devastatoare,
adânc pe nalt, nalt pe adânc/... În rest, nici timpul nu mai doare!
