„Nu ştiam că ceasul ticăie!”. „Că picioarele fac zgomot când merg sau că atunci când te îmbraci foşnesc hainele. Nu ştiam! Am descoperit că nu aud ca toţi ceilalţi pe la 16 ani. Mă descurcam, dar citeam mai mult pe buze. Mi-am depăşit condiţia de hipoacuzic şi, din încăpăţânare şi multă pasiune, am reuşit să cânt. Am învăţat să cânt la chitară din cauză că tu (Ştefan Bănică n.r.) cântai în "Liceenii" la chitară. Cu toate că mi-a fost greu, am învăţat să cânt aşa cum am putut. Mi-a fost ruşine să mă duc la o şcoală şi să zică profesorul că sunt surdă şi să deschid urechea mai bine cum zicea şi tata: Ciuleşte urechea că de-aia nu auzi! Spre exemplu pot cânta foarte bine atunci când mă acompaniez la chitară, pentru că aud ritmul datorită faptului că simt pe piept vibraţia şi simt pe barbă. Am învăţat să cânt singură şi cred că era singura mea consolare când eram eu singură cu chitara mea, stăteam şi cântam ore în şir”, aşa a început, tulburător, povestea Mihaelei Breabăn, concurentă la X Factor. Ce mi-a atras atenţia la ea? Am crezut că mi s-a stricat sonorul televizorului. Ca să o înţelegem mai bine, imaginile cu temerara concurentă urcând pe scările sălii de spectacol au fost lăsate, când şi când, fără sunet. Sunetele obişnuite ale vieţii de zi cu zi, pe care ea nu le-a auzit până când, la maturitate, s-a operat. De opt ori la ambele urechi, unde i s-au montat nişte pistonaşe. Şi când i s-au scos bandajele şi a ieşit cu soţul ei de clinică a avut un şoc: „Extraordinar! Atâta zgomot e în jur?! Aud binişor însă nu aud toate sunetele, ci doar anumite, dar sunt mulţumită”, a mărturisit Mihaela.
Şi a cântat, apoi, dumnezeieşte, „Inimă nu fi de piatră”. Fără acompaniament muzical, fără ropote de aplauze pe care să ţină ritmul.
Şi, pentru prima dată am aflat, pe pielea mea, ce-i aia piele de găină. Chiar şi cu cele patru Da-uri primite de la juriu, care o trimit în etapa următoare, la X Factor, Mihaela a demonstrat ceva mult mai important! Că, indiferent de dizabilitate, poţi merge mai departe! Că, atunci când nu te ajută urechile, poţi să asculţi şi să cânţi. Cu inima!
