* Frig şi trist. "Am rămas singur în sensul că nu o să mai apar cu Stela, dar ea mă va însoţi întotdeauna pe scenă. Întotdeauna! Îi voi cere ajutorul şi o să mă ajute de undeva de acolo. Trebuie să mă ajute! Iar dacă se va supăra, o să mă cheme acolo... Ha-ha-ha! Ce? Acolo nu e nevoie?! Am auzit că se plăteşte bine!", mărturisea Alexandru Arşinel, râzând printre lacrimi. L-am auzit duminică seara, la România Tv, şi mi s-a făcut brusc frică. Frică pentru ziua ce urma să vină, în care avea să se stingă Cristina Stamate. "Bântuie durerea peste tot! Să te fac să râzi când lacrima îţi stă aici, pe obraz, să te fac să zâmbeşti, să te fac să uiţi de necazuri... Menirea unui comic este de zece ori mai mare şi mai grea decât a unui actor care joacă dramă… Drama şi lacrima se pot inventa într-o clipă. Dar când lui i-a murit mama, să-l faci să zâmbească… asta poate să o facă un comic. Asta o făcea Stela", spunea Alexandru Arşinel. Şi o făcea şi Cristina Stamate, adaug eu. Îmi vine să spun că iar s-a grăbit Dumnezeu! Întâi Stela Popescu, apoi Cristina Stamate... Şi parcă s-a lăsat mai frig şi mai trist pe lume. Nu vi se pare?
”Iar dacă se va supăra, o să mă cheme acolo...” Scris de Anca Melinte
