Stau pe linia de tramvai şi mă uit la tine. Chiar nu vezi că mă uit la tine? Am, cumva, ochii urâţi? Te deranjează, cumva, tăcerea mea? Are vreun rost să-mi stric strunele vocale când Patria Voastră huruie de urlete şi de nesimţire, de lumpeni şi de ticăloşi? Dacă vrei să mă priveşti, nu mă privi compătimitor! Priveşte-mă aşa, fără nici o milă, fără omenie! Că m-am săturat de umanismul pe care-l afişaţi în găuri şi-n palate! M-am săturat de minciunile pe car ...

Moto: "Mândria de a fi pion de onoare ţi-o dăruiesc nebunii "                                                           (Vasile Sevastre Ghican) Simt inima morţii cum bate/ alături de inima mea, şi-aud căpri ...

Timp de câteva clipe/răsuflare, Mulţimea fără Margini ridică mâinile şi sprijină Cerul foarte-foarte aproape de maidanul cu trei fântâni. Mă uit la Preot, la Jandar şi la Învăţător. Văz Duhul fiecăruia cum încearcă să nu păcălească Lumina. Lumina din o mie şi unu de ochi, din o mie şi unu de suflete, din o mie şi una de Nădăjduiri. Fiecare priveşte la fiecare. Fiecare se vede în irisul fiecărui. Şi toţi aşteaptă să se întâmple ceea ce trebuie să se întâ ...

Moto: "Sunt paznicul pietrelor şi văd în om ruptura dintre ele şi cer"                                                                    (Vasile Sevastre Ghican)   Şi...(ca un fel de picurare/ a lumânării în sicriu, pe mâna unui dus, di/stinsă,/ cu palma pe monetă calpă)... simt ofilire-n crisalide,/ simt prea devreme cel târziu şi-aud cel greier cum se stinge/ în grele-nflorituri de nalbă!   Şi...(ca un fel de ...

Învăţătorul are glasul organizat din totdeauna. Îl cunosc de când l-am auzit citindu-ne poveşti şi aleasă beletristică în sala de clasă şi de cursuri. Ce glas bine/făcător, bine/voitor, bine/cuvântat!...Şi, astăzi, acum şi aici, mi-i dat să-l ascult iarăşi, să-l respect ca pe o poruncă, şi să-l consider providenţial şi tămăduitor!...Iată, învăţătorul tuşeşte în şoaptă, aşa, să atragă atenţia asupra sa! Iată, înalţă privirea spre Cerul Cicoare şi c ...

Moto: "Când lacrima se transformă în clopot, amarul ei încetează să mai doară" (Vasile Sevastre Ghican)   Supusul tău te-a părăsit, frumoaso... (şi ai rămas plângând lângă un gard)... ca pe-o străină, ca pe-o uscătură, ca pe-o închipuire te-a lăsat!   Supusul tău a fost Îndreaptă Lemne, a fost un pur şi-un simplu din poveşti, a fost Repară Piatră prin grădină... şi te-a udat cu lacrimi ca să creşti!   Supusul tău n-a mai avut răbdare şi a plecat aiurea, î ...

Jandarul se opreşte şi cercetează figurile sătenilor adunaţi să se întâmple ceva. Unul câte unul, doi câte doi, trei câte trei, toţi câte toţi...aceşti mari oameni de porumb, aceşti mari oameni de grâu, aceşti mari oameni de răsărită, aceşti mari oameni de viţă şi de pripas...(aceşti mari oameni de pământ, adică)...şuşotesc, schimbă priviri, dau din cap a "nu" şi a "da", a "se poate" şi a "nu se poate"...negaţiile şi afirmaţiile însemnând cam câtă curăţ ...

Moto: "De cel rămas pe prispa casei părinteşti, nici timpul nu-şi mai aminteşte" (Vasile Sevastre Ghican)   Bună dimineaţa-i bună,/ chiar de pare cum că nu-i, chiar de pare cum că tace.../ tu-i tăcerea toamnei, tu-i! Este bună dimineaţa.../ când tăcerea din gutui zice toamnei că-i adâncă.../ tu-i adâncul toamnei, tu-i! Este bună dimineaţa.../ când mă pierd haihui-haihui, printre sus/urile toamnei.../ tu-i înaltul toamnei, tu-i! Bună dimineaţa-i bună/ când ajung la ge ...

Sigur că da! Soarele-i pe ţinta amiezii! Umbra-i dreaptă pe nord! Cu câteva vorbe meşteşugite de alţii şi cu nişte convingătoare fuioare de tămâie, popa dă afară de pe maidan toţi demonii reali/imaginari! Apoi, cu glas de bariton, ia cuvântul şi-l dă domnului învăţător! Acesta-l primeşte fără mofturi şi fără alintare, deschide catalogul satului şi începe să strige numele şi prenumele scrise cu cerneală! Toţi sunt prezenţi, mai puţin cei plecaţi în ţinuturi ...

Moto: "Durerea moare numai în inimile optimiste"                                          (Vasile Sevastre Ghican)   Singură pe deal, abia mai suflă.../(don Quijote-i foarte ostenit)... nimenea nu-i zice bună ziua.../(ca şi cum pe nimeni n-a iubit)...! Stă, aşteaptă şi se uită-n zare.../(plină de tristeţe şi de frig)... nimenea nu-i zvârle nici o vorbă,/ nimeni nu mai macină nimic! Trece câte unul, câte altul.../ nici măcar un ochi nu d ...