Ieşiţi din găuri şi din beznă, fugiţi de sub sutana popii şi de sub vorbele năimiţilor mincinoşi, abandonaţi smerenia în faţa chipurilor cioplite, nu vă mai pierdeţi vremea cu tot felul de "spirale" şi "trimişi ai cerului", nu vă mai lăsaţi trăiţi de timp, nu mai întoarceţi spatele la cărţile omenirii, nu  citiţi numai bazaconiile in/sectelor religioase, numai "studiile" săriţilor la sufletul vostru naiv! Faceţi toate acestea şi ascultaţi ce vă spun: toţi aceş ...

Moto: "tot mai adânc, tot mai adânc/ îndes iluzii în oblânc...             tot mai târziu şi mai la deal:/ cruce şi linişte şi cal...             şi mai demult, tot mai demult/ mă pregătesc de început:             erai pe unde nici n-ai fost...ştiu toată moartea pe de rost"                                                                       (Iolanda Cremene) Nu ştim nimic des ...

Întotdeauna am considerat şi am crezut că ştiu foarte bine cum aşteaptă mama pe Drumul Copilăriei să mă vadă venind acolo. Mama vorbeşte cu tata despre nesimţirea mea, fiindcă am rărit cam des paşii până acasă. Tata ascultă şi tace. Şi nici nu fumează. Asta mai zic şi eu răbdare. Şi nici nu mă suduie. Asta mai zic şi eu blândeţe. I-am spus, mai demult, că sunt golan de cultură şi artă. Şi că nu am timp de umblat pe drumuri. Că eu umblu pe alte drumuri. Şi el ...

Şi chiar îmi luasem gândul de la ea... chiar mă bucuram că dispăruse, chiar începusem să nu mai scriu cereri de vis şi versuri n-ape duse! Şi chiar ziceam că sunt foarte fericit... chiar prea fericit şi prea uşor, aşa, ca într-un paradis inutil, unde nu există nici un îngerivor! Şi treceau pe lângă mine tot felul de păsări şi animale aiurite... (plictiseala dăunează grav sănătăţii)... aud... şi bat... dar nu mi se deschide! Şi am plecat, fraudulos am plecat pest ...

Nu ştiu dacă vă mai aduceţi aminte când l-am întâlnit pe soldatul Bacovia şi că eraţi şi dumneavoastră acolo, domnule colonel Oarecare. Dacă vă mai amintiţi, eu râdeam homeric şi gândeam cam aşa, v-am mai spus-o: de la facerea lumii până la vânzătoarea de lozuri, în afară de poezie, nu se (mai) petrece nimic! Nu ştiu dacă vă mai amintiţi când l-am întâlnit pe soldatul Eminescu şi că eraţi şi dumneavoastră acolo, domnule colonel Oarecare. Dacă, totuşi, vă a ...

Moto: „statuile coboară de pe soclu             şi bat la uşa noastră, desperate…             noi le privim, apatici, prin monoclu,             plângându-şi lunga lor singurătate”                                               (anonim folk)   Stai mai încet şi dă-te mai încolo... vreau să te văd cum te-am visat, să nu mi se pară că te grăbeşti şi că am ajuns la pomul lăudat!   Desigur, nu c ...

Sigur că da! Nu ştiu pe unde, nu ştiu când şi nu ştiu cum intrase în odaie, printre cele banale şi multe şi simple substantive mărunte. Şi cânta. Nu cânta foarte tare, dar nici foarte încet. Cânta foarte clar. Cânta de sfărâma liniştea sufletului meu adormit, dar şi liniştea sufletului tău treaz. Şi pe frunte îţi alunecau şi îţi cădeau visuri, parcă nici Dumnezeu nu voia să tulbure atâta frumuseţe devastatoare, parcă nici Dumnezeu nu mai voia să ia ce a dat din ...

Moto:  "se surpă dorul... marginile lumii             (menghine reci) s-apropie de mine...             iar vine toamna, iarăşi mor salcâmii,             dar panta rhei tot panta rhei rămâne"                       & ...

Fata, adică femeia 2, ce să zică? Dă din cap/uşor în sus şi-n jos, în semn de aprobare. Ar da şi din mâini, da-s ocupate cu zarzavaturi. Iată-le, se opresc. Să se hodinească, cică. Se opresc din mers, nu din turuit. Femeia 2 începe direct cu luna de "mere": "Eu, după ce m-a luat omul, ne-am dus cu luna la neamuri. Ne-am distrat, am făcut rachiul, al meu s-a îmbătat ca porcul. Şi, în halul ăsta, ce să mai poată? I-am făcut nişte morală, iar el mi-a promis două luni dup ...

Întâi, o aude...(nu-i gata s-o vadă, n-o ştie, aşteaptă, mai are)... i-adâncă şi-i naltă... grădină-i, pârloagă-i, himeră-i, departe-i, aproape-i secunda în care se suie-n lumină şi-ncepe să plângă?! O vede, o soarbe... (începe să-i afle izvorul, vărsarea, sfârşitul)... şi-ntreabă: ai fost la-nceput? şi eu sunt la-nceputul (de alt fel) al meu?... când eram fără tine, a fost mai târziu? ori a fost mai degrabă? Dar ea nu răspunde... îl trece încolo, îl trece ...