Dacă nu-mi spui, nu mă gândesc să te oblignici să mă ierţi cu lumânare şi covrig,nici să te rog nu îndrăznesc/ din paradisul pământescsă-mi dai otravă sau nectar...nimic...nimic!Şi, dacă spui, nu mă gândesc să nu audcât alb durează-n miază/nord şi miază/sud,câte iubiri, câte candori/ se pierd cu zile printre moride vânt, de gheaţă, de tot ce-i (ne)cunoscut!Dacă se-ntâmplă chiar aşa, din când în când,să-(ţi) cadă cerul amăgirii pe pământ,te rog să vrei ...

!chiar încă-i dreaptă singura păreredisimulată oblic în de-ajunspentru nimic şi tot în laolaltăşi-n hăt străfundul sinelui ascuns!!doar ea-i în orice loc monovalentăşi limpede-ntr-un timp zerovalentîmprăştiat în gol şi plin zadarnicn-acelaşi mod continuu prezent!!ceastă părere poate fi MARIAnumai MARIA unde când şi cumse-ntâmplă iar şi iar destăinuireaunui abstract într-un concret antum!!o singură părere înclinatăîn universul perpendicularmai poate spune ce (nu ...

ai cheltuit cu mine o avere - era să-ţi dai şi viaţa pentru mine, dar te-ai oprit (la timp) când ai văzut ce fel de oarecare/oarecine îmi stă-n putinţă şi îţi stă în cale şi-şi etalează inima de piatră pe foc şi pe văzduh şi pe pământ - nici câinii n-o mănâncă şi n-o latră!!! ai cheltuit cu mine o avere - era să-ţi dai şi moartea pentru mine, dar te-ai oprit (la timp) când ai văzut că nu am lăcrămare şi ruşine, că sunt imun la otrăviri cu cele mai fine ...

oare cine mai înseamnă/ alt ceva decât se vedeîmprejurul mic sau mare:/ ură, pizmă, foame, sete?oare care mai de care/ tocmai unde poate duceîntr-această strâmto(r)are/ dintre leagăne şi cruce?oare alt ceva ce este/ printre-aminte şi uitare?poate (nu)-i un oarecine,/ poate (nu)-i un oarecare!oare nu cumva se ştie/ despre careva că-i totul,care poate să (nu) spună/ ce e viul şi ce-i mortul?care va să zică, poate,/ într-un timp inert... adicănu va mai putea să rabde/ lumea, c ...

unii prieteni şi unii duşmani mă întreabăde ce merg la ziar în fiecare dimineaţă,de ce-l citesc pe Caragiale în fiecare zi,de ce mă uit cum Luna se face nouă şi veche şi plină şi goalăîn ochii lumii cesteia indiferente,de ce mă doare plânsul câinelui cotonogitşi hohotul sardonic al deşertăciuniiprin care [(nu) ştiu cât] (mai) am de mers -şi eu le răspund că mi-i dor de Mama: Singura Lege din Univers!alţi prieteni şi alţi duşmani nu mă întreabăde ce sunt sătul ...

(!) vă rog să mă iertaţi că îndrăznescsă vin şi să stau printre dumneavoastrădin când în când / vin de dincolo de ceresc,dintr-o clipă ne/norocoasă şi măiastră,care m-a trimis pe pământsă vă umblu prin grădină şi prin ogradă,fără sfială şi fără teamă, ca pe drumul mare,pe unde (n)-am mai fost o/dată,să vă aduc aminte cum şi ce mă cheamăsă vă scot ochii la plimbare (!)(!) prin necunoscutul fără de păcateva să ne plimbăm în linişte şi cu aleasăcre ...

(!) mi-a spus cineva că maria/ e tristă şi foarte frumoasăde când a fugit într-o noapte/ din rochia ei de mireasă (!)(!) mi-a spus cineva că nu ştie/ pe care cărare-i plecatăcă-i dusă-ntr-un colo cu toate/ cu tot ce-i păcat împăcată (!)(!) un fel de poet fără margini/ jertfit pentru veci schimnicieiciteşte-n mătase şi scrie/ pe rochie versuri mariei (!)(!) mi-a spus cineva că poetul/ acesta trăieşte-ntr-o doarăşi-aşteaptă citeşte şi-aşteaptă/ nu ştie măcar nici ...

(!) a zis că trebuie să treacă/ a zis că trece negreşita zis că trece pe la toacă/ spre răsărit spre răsărit (!)(!) a zis că trece îmbrăcată/ în rochie fără sfârşita zis că trece doar o dată/ şi tot aştept ne/stingherit (!)(!) a zis că trece fără milă/ frumos definitiv egalînaltă lungă şi subtilă/ înspre mister extemporal (!)(!) a zis să stau aici la poartă/ cu/minte şi să nu închidfiindcă altfel nu mă iartă/ mă lasă-n pururi definit (!)(!) am înţele ...

nimic nu ştiu – ce să învăţ, dacă-s trecutla nepăsare cu făptaş necunoscut?nu am fost surd, nu am fost chior,/ n-am stat cu cei care nu vorsă mă priceapă cum, de ce, cât (n)-am pierdut (!)a fost devreme? când a fost? de ce nu ştiu? –nu-mi amintesc dacă a fost măcar târziu,dacă a fost ce va fi fost/ chiar fără haz şi fără rostsă-nvăţ ce (nu)-s şi ce (n)-oi fi din tată-n fiu (!)nimic nu ştiu – de ce şi cât şi cum să catşi iertăciune şi osândă la păcat? ...

Motto: „ringul de dans al morţii/ se află chiar în centrul de greutate al poeziei/ pe care dumneavoastră mi-o dictaţi continuu/ şi continuu mi-o cereţi înapoi/ pentru curăţenie şi reparaţii/ pentru încă o reanimare/ şi încă o reanimare/ până când capătul de sprijin se va muta sub linia mărginirii/ dezechilibrul devenind/ astfel/ indiferent/ adică egal cu toată nemurirea/ din orice punct de orbire/ şi din orice punct de vedere” [Iolanda Cremene] (!) mă sui să şterg ...