Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" DOI CĂLĂTORI (II) (pastel ireversibil)

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

CU LEMNE DE LA TATA MI-AM FĂCUT
o punte spre secunda următoare,
o scară până-n vis, până la cer,
până la steaua mea întâmplătoare,
să pot ajunge noaptea lângă ea
fiindcă ziua doarme, nu se vede,
s-o şterg de praf și pulbere și scrum,
poate mi-ajunge până la perete,
până la uşa care s-a deschis
mereu şi larg şi mult şi primitoare,
mereu cu MAMA şi cu TATA-n prag:
doi sfinţi scoborâtori din CALE-N DARE,
doi călători care au fost şi sunt
lumina mea de toamnă majestoasă,
doi SÂMBURI sacri, vrednici şi străbuni
LA POARTA CELOR ȘAPTE ANI DE/ACASĂ (!)

Citit 1794 ori Ultima modificare Marți, 13 Iulie 2021 23:05

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.