Nu mă ronţăie viermele invidiei
cum din mere sau din vişine
sau din grinzile aşezate să dureze şi să sprijine
o casă, un pod ori o galaxie!
Nu mă otrăveşte nici un venin
fiindcă nimic din tot ce-i omeneşte nu mi-i străin!
Nu ştiu ce-o fi gaura de vierme,
dar am auzit că poate fi salvare
pentru cel care ucide zâmbind, şi se teme că moare,
şi vrea să fugă în alt univers,
cu toate mofturile lui viermănoase!
Nu mă tem, deoarece poetul este vierme de mătase!
