ASTFEL [altfel (s)pus]

Scris de Ion Zimbru

Joi, 12 Martie 2026 00:00

Tu nu (m)-ai visat niciodată/ că-s mort după tine, pe vale,

că-s drumul (şi sensul) pe unde/ merg toate cuvintele tale,

din care ai fost întrupată/ şi (s)pusă pe-aceeaşi cărare

cu mine, s-ajungem acolo,/ la capăt, la margine...! Oare

de ce nu încerci? de ce-ţi place/ departe de vis? ce se vede

din lumea cea fără oniric/ şi clară ca nuca-n perete?

În crederea ta cum că unde-i/ prea multă visare se-ntâmplă

dormire în gol, minciunire,/ că numai fantasmele îmblă

cu preşul, cu cioara vopsită,/ cu zâmbet perfid şi cu dodii,

cu tot ce nu are vrun sprijin/ în cifre...! şi cată prin zodii...!

Ce poate să fie atâta/ de limpede-ncât nu te-mbie

măcar o (s)clipire-n prezenţa/ absentului zis reverie?

Aşa tot mă-ntreb... şi nu aflu/ de ce n-ai putea să se poată?!

Aşa te-am visat totdeauna:/ că nu (m)-ai visat niciodată!!!