e greu până la Unu! e greu până la Sine!
o fi adevărat? sau mi se pare?
cumva, naiv, mă pregătesc de moarte?
sau, negreşit, nimic nu-i nou sub soare?
nu cred nimic din toate cele spuse?
nici nu mai poate Unu despre mine!
îmi suflă-n ceafă, strigă printre lacrimi:
să ştii că chiar şi Unu are Sine!
oprire-n Timp? înţepenire-n Vreme?
nu, şhakti kundalini nu mă lasă!
calc pe Real, nimic nu-mi pune piedici,
alerg spre Unu, parcă mi-i mireasă!
ooo, ce frumos!? dar ce urât în lume?!
răspunde domnul Unu şi marele Nimic?
iluzii, gânduri şi ne/mernicie...
e greu până la Sine şi este foarte frig!
