e greu până la Unu! e greu până la Sine!
o fi adevărat? sau mi se pare?
cumva, naiv, mă pregătesc de moarte?
sau, negreşit, nimic nu-i nou sub soare?
nu cred nimic din toate cele spuse?
nici nu mai poate Unu despre mine!
îmi suflă-n ceafă, strigă printre lacrimi:
să ştii că chiar şi Unu are Sine!
oprire-n Timp? înţepenire-n Vreme?
nu, şhakti kundalini nu mă lasă!
calc pe Real, nimic nu-mi pune piedici,
alerg spre Unu, parcă mi-i mireasă!
ooo, ce frumos!? dar ce urât în lume?!
răspunde domnul Unu şi marele Nimic?
iluzii, gânduri şi ne/mernicie...
e greu până la Sine şi este foarte frig!
Iluziadă (despre Nimic) Scris de Ion Zimbru
Etichetat cu
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
Oroloaga MARIA Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" BĂTRÂNII (despre Costică Avram, zis Țugui, din Cudalbi) Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” JURĂMÂNTUL din URMĂ [despre MAMA] ȘAPTE CUVINTE DELICATE (II) ORDIN DE ZI PE VEŞNICIE – (după 40 de ani)
Mai multe din această categorie:
