E-a tuturor... ea nu-i numai a mea (despre o eternitate mică)

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Cred c-a trecut... încă-i mai simt sărutul,
încă mai gust din veşnicia sa,
nu-mi pare rău că n-a rămas la mine,
e-a tuturor... ea nu-i numai a mea!
 
Cred c-a trecut... nu ştiu unde se duce-n
rochia-i lungă, fără de sfârşit,
încă-i mai simt eternitatea mică...
suflet şi trup de înger invalid!
 
Cred c-a trecut... lumină şi-ntuneric,
lumină şi-ntuneric... vrei/nu vrei...
şi, vreau/nu vreau, chiar dacă nu mai este,
mă simt înfăşurat în miezul ei!
 
Cred c-a trecut... şi este... iat-o, vine
cât ai clipi, cât aş clipi... ce dans
crepuscular... şi, printre ieri şi mâine,
chiar pururea-i, chiar leagăn, chiar balans!

Citit 4744 ori Ultima modificare Marți, 18 Iunie 2013 15:24

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.