Moto: "Inima nu doare decât după ce încetează să mai bată"
(Vasile Sevastre Ghican)
Când o vezi, zici că abia a ieşit din diagonala
televizorului: trup de mătase, picioare
lungi până la sfârşitul drumului, ochi mari
şi sâni hapsâni, de-ţi vine să mori prin re/muşcare!
Când o văd, alde terchea-berchea salivează,
parcă sunt câinii tovarăşului Pavlov,
parcă sunt guşterii pseudo/împăratului Mao
lângă porţia de orez cu friptură de păianjeni mov!
Când o văd, alde Casanova de cartier sar pe geam
şi inundă şanţurile cu lacrimi de crocodil,
se dau cu capul de colţurile neantului,
înghit grenade ofensive şi mor inutil!
Când o vezi... (zice prietenul meu misogin)...
îţi vine să ucizi toată suflarea din lume, să rămână
singură, şi s-o părăseşti, şi apoi s-o cauţi
toată viaţa, cum cauţi în deşert o fântână!
