Moto: "Adevărul este palpabil numai când devine avalanşă"
(Vasile Sevastre Ghican)
Bună dimineaţa, doamna mea de când
peste deal de Zimbru s-auzea bătând
inimă de fată...inimă din care
trimiteai căldură vremii viitoare,
trimiteai cuvinte dinspre Poezie
pentru-un pui de zimbru singur pe hârtie,
ultim pe coclauri, ultim în pădurea
unde chiar lui tata i-a florit securea
când a vrut să taie lemne pentru crucea
mâinelui de astăzi semănat atuncea!
Bună dimineaţa, doamna mea de unde
trimiteai pe Valea Zimbrului secunde...
şi-n tăcerea nopţii le-aducea acasă
ca să mi le toarne mama mea frumoasă
pe drumeagul care duce colo-n satul
cu înalt de-a lungul, cu adânc de-a latul...
(că n-am timp de ducă să nu zic aiurea)...
când visam la tine, îmi florea pădurea
şi creşteau în şoaptă lemnele de cruce
până astăzi...mâine semănat atunce!
Iată, vin salcâmii...se aud spunând
pe la geamuri calde, singure şi scunde:
bună dimineaţa, doamna mea de unde...!
bună dimineaţa, doamna mea de când...!
