Numai astfel (n)-a fost, şi (n)-a fost în zadar:
eu şi numărul prim, tu şi numărul par...
eu nu am ce să-mpart, şi tu ai ce-mpărţi:
tu – ziuă la noapte...tu – şi noapte la zi...
eu – la „unu”, la „eu”, şi apoi la „nimic”...
ştii, de fapt, altceva nu am vrut să nu zic:
nu am vrut să nu pot, n-am putut să nu vreau
să pun şaua pe dor, să (s)pun visul pe şleau!
N-am ştiut să nu cer la cer vânt pentru mori,
unde încă mai stau saci cu multe candori,
unde vin cei ce n-au, unde cei care vin
se visează cum dorm într-o cupă de crin
şi visează că toţi sunt cu soţ şi se-mpart
celor pari...numai eu bat cu/vântul şi ard
lângă moară, cătând înspre tine, impar:
numai astfel (n)-a fost, şi (n)-a fost în zadar!
