În punctul cel mai de jos al Zăpodiei, pe foaie verde fir mohor, cu ochii şi cu mintea ţintă la cerul cu puzderie de s/clipiri, stau şi încerc să înţeleg şi eu ce sunt, ce caut, cine m-a "cultivat" în substantivul ăsta, căruia i se mai zice şi pământ, şi humă, şi lut, şi clisă, şi glod, şi noroi... Stau şi încerc să pricep cum vine chestia asta/aia cu Steaua, cu fiecare are Steaua lui... Stau şi nu prea-mi vine să cred că Steaua cade odată cu mine... Stau şi consi ...

Deschide pumnul Dumnezeu de-a valma: nasc vremuri noi în ţipăt de Marii... Înzăpezeşte inima şi palma: alb ilegal ţinut în puşcării...! Orbecăiesc iluzii până cad târându-se prin strâmte calendare... Şah repede s-apropie de mat, batjocorit de-o piesă oarecare...! Deschide pumnul Dumnezeu şi strâmbă dulce, amar, crud, sacru şi păcat... Se vede urma sângelui pe tâmplă şi cuiul rugineşte în şah mat...! S-a mai deschis fereastra unui dor şi undeva s-a mai înfipt o ...

Vino în cerc... am încercat o rază, însă a fost prea palidă, prea mică, şi s-a tocit la prima învârtire, şi m-a cuprins, aşa, un fel de frică, de panică, de grijă şi tristeţe că pot rămâne-n centru şi pot pierde lungimea-ncercuirii, rostogolul din foaie verde înspre foaie verde...! (dacă nu vii, în lumea propriu-zisă n-am cum să mor... cu aria deschisă)...! Vino în cerc... am încercat o rază, însă a fost mai crudă şi mai lungă decât îmi poate încăpea rotu ...

Ţi-am promis de mult că ţi-l arăt. Şi cred că a venit timpul să-ţi arăt ce ţi-am promis. Cred că-i foarte important să te dumireşti (şi tu) că există. Şi cred că te-ai întâlnit şi te întâlneşti cu El în fiecare clipă, însă îţi trebuiesc alt fel de ochi pentru această Revelaţie. Şi, fiindcă nu te-a învăţat nimeni unde stă, cum stă, ce face, ce este, cum este şi ce se spune despre El, nici privirea nu s-a obişnuit să-l observe, să-l iscodească, să-l ana ...

Te rog frumos, foarte frumos: întinde-ţi mâinile bătrâne spre fruntea mea cu-atât alean şi care-ncearcă le-ngâne rostul cu-aşa de mult amar, cu cel trecut în palme sfinte, cu-acest prezent şi blând şi-ncet printre tăceri, printre cuvinte! Te rog frumos, foarte frumos: lasă-ţi privirile să vină unde-am să plec şi am să stau, de unde-am să mă-ntorc senină, să văd cum se ascunde-n pumni cărarea vieţii şi-a iubirii şi-n ochi cum susură mereu apele straşnice-ale fir ...

Duminică. Ora 9 şi 15 minute. Pe direcţia de mers către Spitalul Judeţean, autobuzul 105 se opreşte în dreptul Clinicii pentru Dializă. Se opreşte nu să se hodinească, ci pentru controlarea legitimaţiilor de călătorie. Foarte bine, îmi zic. Fiindcă sunt din ce în ce mai mulţi târtani care circulă fraudulos. Autobuzu-i încărcat cam pe jumătate. Sunt depistate câteva ilegale, adică nişte maimuţele fără bilet. Una dă semne de "înţelepciune" şi coboară pentru argume ...

Am să te caut şi am să sun şi am să te aştept mai mult decât Prinţul din Levant... am să te caut şi am să sun şi am să te aştept şi am să te strig cum numai pe Valea Zimbrului te striga Zmeul să ascultaţi un greier elegant şi să-i daţi drept răsplată şi mulţumire să mănânce oleacă de rouă, cum numai viaţa ne dă moarte şi numai moartea ne dă viaţă cu mâinile amândouă! Am să te caut şi am să sun şi am să te aştept mai tare şi mai mult decât păstăil ...

Să scriu pe ţărână? să scriu pe zăpadă? să scriu pe spinarea iubitei? să scriu pe femurul şi pe glezna amantei?... Scriu, sigur că scriu! fiindcă pe ţărână am citit prima oară, nu? fiindcă pe zăpadă am citit a doua oară, nu? fiindcă pe spinarea iubitei am citit a treia oară, nu? fiindcă pe femurul şi pe glezna amantei am citit a o mie şi una oară ce au scris marii romantici şi marii îndrăgostiţi ai timpurilor şi ai vremurilor de la începuturile primei raze de lu ...

Moto: „Se năruie oglinda şi zeii intră-n stânci,          cresc aripile Tainei şi putrezeşte Cina…          ce negură se lasă de-acum tocmai atunci!…          sunt iarbă până unde a ostenit lumina!”                                            (Iolanda Cremene) Înţeleg foarte bine vorba ei când îmi spune că trebuie să ajung repede unde cerul se face totuna cu pământul... numai că sunt despărţite de-o l ...

Şi dacă "Poezia este deschiderea şi închiderea unei uşi, lăsându-i pe cei care privesc prin deschizătură să ghicească ce s-a văzut în frântura aceea de clipă", cum zice Carl Sandburg... Şi dacă Poezia-i căutarea continuă a dezechilibrului instabil, cum îi zicem noi Inefabilului... Şi dacă Poezia-i matematica muzicală sub/cuantică a Neantului... Şi dacă Poezia-i pasăre zburând cu spatele pe contra/sensul Ne/Cunoscutului inexorabil... Şi dacă Poezia-i aripă de libelu ...