Ce somn!... ce minune scoboară din vis/ şi-mi bate la poartă!... şi dorm... şi mă-ntreb: oare cine-a închis/ şi cine mă iartă de cele păcate mai mari şi mai mici/ şi multe şi dese, cam câte au fost şi s-au dus de aici/ atâtea mirese? Mă duc să-i deschid şi s-o văd şi să-i cer/ sărutul din urmă... acel care-mi şterge tristeţea din cer/ şi jalea din turmă, fiindc-am lăsat-o acolo, atunci,/ cu câinii, departe, aşa, fără fluier şi fără porunci,/ mâncare la moar ...

Mâncăm urzici. Anul ăsta, plantele astea urzicătoare s-au făcut din belşug. La scară locală, aceste vegetale spontane constituie, în sezon, o posibilitate de hrană la îndemâna oricui. Râpile şi lizierele sun doldora de oameni care caută şi găsesc şi culeg minunea verde, recomandată de către tot felul de fitofagi şi doctori în urzicologie. Unii spun că o cură bine dozată şi bine aplicată de larnium maculatum face foarte bine la siluetă, primeneşte sângele, înseninea ...

Cică a fost o dată ca nici o dată o mirare de animal/zimbru trimis pe pământ să sfinţească pentru totdeauna isprava deşertăciunii şi poezia morilor de vânt! Cică nu l-a trimis cel de sus ori cel de jos pe aceste tărâmuri pline de dor şi de rod... şi cică-i trimisul celui necunoscut şi neauzit şi nevăzut şi nemuritor cu centrul peste tot! Cică acest animal se află pe cale de dispariţie şi cică nu se mai poate face nimic aici şi acum!... Cică lumea nu mai are trebuin ...

Circul pe strada Frunzei strivite, pe trotuarul drept, cu nordul în spinare. După ce că-i îngust, acest trotuar docil mai are şi pistă de biciclete. După ce că are pistă de biciclete, mai are şi fecale canine, şi muci de puşlama, şi scuipat de lepădătură, şi ambalaje zvârlite de netrebnici. Circul să mă duc la magazinul de pompe funebre, că mă interesează din ce în ce mai des şi din ce în ce mai mult. Am făcut comandă de-un sicriu special, şi vreau să văd dacă-i g ...

Cum ziceam în ziarul de alaltăieri, mă duc (sâmbătă) să văd cine şi de ce se ocupă cu Apocalipsul de la Palatul Sporturilor, să văd cine maltratează bolnavii Spitalului Judeţean cu atâta nesimţire şi decibelime, mai ales că în Consiliul Local avem şi un medic răspunzător de sănătatea sărmanilor ajunşi în Fabrica Morţii, cum supranumesc Spitalul nişte oameni sătui de tortura zgomotelor şi de incompetenţa şi iresponsabilitatea aleşilor locali. Mă duc pe Frunzei, ...

Pot crede (oricând!) că mă duc înapoi să caut şotronul uitat în ţărână... S-apropie timpul, s-aude cum cad secundele ultime-n zero şi-ngână în toiul seminţelor scâncete noi şi-un alt început de plecare-nainte, extaz şi-agonie, senin şi-nnorat, cuvânt in/egal printre alte cuvinte!... Acolo-s, şi singur... şi caut pe drum desenul acela prin ţărna trecută... aud sărituri... şi găsesc doar un ciob şi-o cruce în valmă de scai şi cucută! Aici hodineşte şotronul ...

Şi o pândesc (de-o viaţă) prin tufănele... vine în fiecare toamnă, dar nu m-aude 'n-of...!... E reaua-haimanaua mea steauă fără nume, o văd cum stă-n mişcare, cum stă într-un pantof! Mă laud înspre ceruri: sunt Alfa şi Omega...!... (dar nu mă bagă-n samă, sunt ocolit şi praf)...!... Când i-am găsit pantoful (pe care 'l-are lipsă) mi-am zis n-oglindă, imnic: io-s mirele-i moldav! Am pantoful tău... te rog frumos, nu mai sta-n cenuşă, vino jos, hai acasă, doamnă st ...

Ieri, la ora opt şi treizeci de minute fix, n-am încotro (n-am ce face) şi mă sui în autobuzul care serveşte traseul 9, din staţia aflată în faţă rău famatul fost "Atlantic", unde se dezbrăcau şi (poate) se mai dezbracă şi acum nişte blonde unsuroase şi deştepte, acidulate şi libelule, spre libidoul gherţoilor de cartier, târtanilor plini de parale subterane şi căscaţilor discipoli ai mocirlei interlope gălăţene. Mă sui pe uşa din faţă, că numai pe aici mă mai p ...

Moto: "Iar câinele, prieten bun cu Luna,/ ham-ham... păzeşte fluierul de os.../ Tot mai bătrân, Ion sapă (întruna)/ fântâni adânci, cu gurile în jos!// Să aibă apă cine-o fi să vină/ în urma lui, pe singurul pogon.../ E vinovat şi n-are nici o vină/... Ion (în sat) e poreclit Ion!//" (Iolanda Cremene) A venit Ion la Bucureşti, îmbrăcat cu haine demodate, amăgit că va găsi de toate, ieftine, curate, româneşti! Uite ce şi cum s-a întâmplat: chiar când a trecut de ...

El este! el este domnişorul mire! nu l-am mai văzut de la începuturi! este în carne şi în oase! sau carnea şi oasele sunt în el! nu se ştie exact! dar el este! mirele de atunci! nu mirele de acum!... Cel de acum e mire de nailon, de plastic, de celofan, de vinilin! cel de acum e-n scârţofag! e-n sintetice! cel de acum e mire digital! e ţeapăn! e-nţepenit de la cleiuri, de la uleiuri, de la gel şi antigel, de la "mândrie şi prejudecată", de la obsesie şi de la tremuriciul/frica ...