Moto: "În toamna asta nu mai plec de-acasă/...          (nici o plecare nu mai are preţ)/...          rămân să-ţi mângâi umbra de mireasă/          şi să-ţi păzesc iubirea de îngheţ!"                                           (Iolanda Cremene)Arată-mi, doamnă, taina corsetului de undeau coborât fiorii lianelor de ger,spre braţul meu (de-o viaţă) ce aştepta (stingher)virginitatea verde din frunzele fecunde!Şi d ...

Nu văd fata din grâu. Nu văd fata care face coroane din flori nemuritoare. Oare chiar să-şi fi pus în gând să mă păcălească? Ori nu a mai fi venit? Începe să-mi fie teamă că a păţit ceva. Ori se ascunde? Mă uit peste tot. O caut peste tot. Prin grâu. Prin salcâmi. N-o găsesc. Nu cumva o fi speriat-o vreo lighioană? Aş striga-o, însă nu ştiu cum o cheamă. Aş striga-o aşa, fără nume. Dar cum? Oare s-o strig "Unde eşti, împletitoareo de coroane? Unde eşti regino a ...

Cea mai curată perpendiculară a stelei pentru care-am fost născut, stă corcolită-n braţele lui Unu mereu sfârşit exact la început şi început exact când se sfârşeşte însămânţarea domnului Mereu: părinte sacru al Fecundităţii, Nimic sub Tot când stă Uşor pe Greu! Apoi? ori Înainte?... nu există!... doar Unu şi Acum sub fulger sfânt din ochii mamei şi din ochii tatei, din trupurile lor duse-n pământ, din sufletele lor majestuoase n-acelaşi Licăr veci Ne/Cunoscut ...

Sunt gata de plecare spre fata din grâu. Sunt gata de întâlnirea pe care fata a dorit-o şi a aşteptat-o atât de mult. Să aştepţi, să speri, să vrei şi să crezi cincisprezece ani nu-i de ici, de colo, nu-i la îndemâna oricui. Trebuie că fata cu imortele-n coroane moşteneşte o genă foarte rezistentă la greutatea ne/răbdării. Cred că aş vrea să-i cunosc părinţii care i-au dat atâta şi atâta putere de înfruntare a vicisitudinilor vieţii, de a trece cu atâta curăţen ...

Ce să scriu cireÅŸelor amare din livada fără pasul ei? ce să scriu când poamele-i duc dorul ÅŸi se suie în salcâmi ÅŸi-n tei... ÅŸi o strigă, însă ea n-aude, că-i plecată-n jos, de mult, de-atunci, când cireÅŸul era mic ÅŸi singur ÅŸi făcea privighetori ÅŸi cuci... ÅŸi o aÅŸtepta să se întoarcă, dacă nu degrabă, mai târziu, când se coc cireÅŸele amare... să-mi ÅŸoptească ce ÅŸi cum să scriu? E târziu... nu crede că mai vine să citească ce i-am scris aÅŸa: fără pÄ ...

Trebuie să mă grăbesc fiindcă mâine vine imediat, vine foarte repede, mai ales când vine cu povara, cu emoţiile, cu ne/aşteptările întâlnirii de gradul zero. Trebuie să mă grăbesc, dar nu mă grăbesc. Nu pentru că aş avea ori nu aş avea timp destul, ci pentru că nu vreau, din cauza vitezei/pripelii, să ratez necesitatea, impactul, farmecul, frumuseţea (sau banalitatea?) cestei vederi promiţătoare/devastatoare. Cred că se poate întâmpla orice şi cred că motivele fetei ...

Dacă vrei să (nu) se mai întâmple, uită-te-n cicoare, doamna mea... ÅŸi auzi ÅŸi vezi ce substantive fac ÅŸi spun ceva ÅŸi altceva!... Uite-o lampă veche ÅŸi măruntă!... uite ÅŸi-un cri(menestrel) hoinar!... Vin la tine să-Å£i păzească somnul, să-ÅŸi câştige bani de buzunar ÅŸi să Å£i-l descânte până visul vine (prin cicoare) din înalt, din adânc, de unde (toată viaÅ£a) îl aÅŸtepÅ£i ÅŸi-l strigi ca pe-un herald, să te-anunÅ£e cum porneÅŸte nunta, cum porneÅŸte marele rÄ ...

Cică stă pe marginea grâului şi împleteşte coroane din flori nemuritoare. Şi cică pe mine mă aşteaptă. De vreo cincisprezece ani, în fiecare zi de vară, cât durează nemuritoarele, stă pe marginea pâinii şi mă aşteaptă. Şi cică a şi întrebat-o de ce mă aşteaptă, însă ea n-a vrut să-i răspundă. Or, mai aproape de adevăr, a vrut să-i răspundă, ieri, dar cică a podidit-o un fel de plâns lung şi umplut cu suspine, cu ochi mari, şi amari, şi negri ca bobul de ...

Cică domnul Parmenide constituie esenţa filozofiei domnului Platon. Şi dacă acesta-i adevărul, însemnează că domnul Unu are însuşiri de bază, ori este chiar Baza, chiar dacă alţi filozofi n-o "înghit". Şi, totuşi, de unde vine Unu? Are mamă? Are tată? Un înţelept zice şi scrie că Unu vine din Totdeauna. Şi acestui adverb nu-i trebuie părinţi. Dacă-i "tot de-a una", de ce i-ar trebui? Cum, adică, "vine"? Poate "stă"! Dacă "stă", nu cumva înseamnă că-i Sinea, EsenŠ...

Lasă fantomele în pace.../ e dreptul şi menirea lor să umble (prin vremelnicie)/ ca nişte veşnice idei despre nimic şi tot, să pună/ hohotul tău în "la" minor sub ghilotină, să te-nveţe/ "memento mori", vrei-nu vrei! Ştiu că nu-ţi place eleganţa,/ nici înălţimea lor în vis şi în aieve, şi ţi-i frică,/ şi tremuri ca un piţigoi, şi-ţi pui lăcate la iubire,/ la ochi, la sufletul închis, la timp, la spaţiu, la-nainte/ când fugi cu spatele-napoi! Ai să te-mpiedic ...