Oare ce mai face, Doamne, doamna mea? câte rochii negre, lungi, de catifea mai îmbracă-n seară? cui le duce, oare, să le soarbă-n taină...(şi-n amiaza mare)...? cui le mai dezbracă?...oare unde sânt ochii-mi să le umble-n foşnet pe pământ?   Ce mătăsuri, oare...(când se va întoarce de sub jugul celor trei meschine Parce)... va purta spre mine...(semn că se mai poate smulge frumuseţea din singurătate şi adusă-n jertfă marelui Nimic)... ochii-mi să le umble mult pe bora ...

Coala pe care vreau să-i scriu domnişoarei inginere e lungă şi lată cât crucea nebunului. Are suprafaţa mai mare decât masa pe care o aşez. Călimara cu cerneală neagră nici nu are loc. O ţin pe scaun. Nu scriu cu stiloul, ci folosesc un condei vechi, găsit printre pătlăgele, în curte, zvârlit de nepoţii lui nea Ion. Am şi peniţe de rezervă. Am şi sugativă. Am şi inspiraţie. Am şi sângele în clocot. Gilda mă controlează de sus până jos, fizic şi chimic, sufleteş ...

(înspre domnişoara Ana Boza din Italia, cititoare de VL, la mulţi ani!)Moto: "i-a fugit izvorul/ bântuit de sete/             plânge spart ulciorul/ unde-i moromete/             nu-i mai cere apă/ nici o caravană/             vino mai degrabă/ dacă poţi fi ană"                                                     (anonim folk) Vezi să nu calci pe cicoare! vezi să nu calci pe sulfine! ia-ţi rochia ce ...

Inima mea o urmăreşte până dă colţul spre stânga, la vale, în strada Columb. Mă mai holbez puţin prin gard, numai cu un ochi, alternativ, fiindcă distanţa dintre scânduri nu-i pentru amândoi, deodată. Inima se întoarce ostenită şi inutilă. O aşez la locul ei, o dau mai încet, o rog să nu se grăbească, să nu mai sară aşa, la orice arătare superbă. Nea Ion trece pe lângă mine şi-mi spune, clătinând din cap şi din mâini, că maladiva visurilor şi pândirilor mel ...

Aşa mi-a zis: fiindcă trebuie să ajungi la capătul celălalt, vorbeşte cu drumul şi cu florile de câmp, ai grijă de inimă, să-i fie cald în lumea asta rece, care surâde strâmb! Aşa mi-a zis: fiindcă acest capăt stă dincolo de zare, trebuie, mai întâi, să ajungi în zare, unde te aşteaptă două curcubee, unul mic şi unul mare, unul de bărbat şi unul de femeie! Aşa mi-a zis: să nu-l iei pe cel de bărbat, fiindcă-i păcălitor şi ascunde rogvaiv în carâmb, are cal d ...

Stau cu chirie într-o casă lungă, pe strada Spătarului 23. Stau în camera din fund, că n-am faţă să ocup o cameră (mai) din faţă. De fapt, în odaia asta stau numai când citesc, ori când scriu, ori când dorm. Nu stau în odaie când am musafiri, fiindcă n-am musafiri. Şi nici nu vreau să am. Gazdele mele, nea Ion şi tanti Maria, nu-mi interzic să primesc musafiri şi musafire, dar cică să nu întind coarda, să nu fac zgomot, să nu dureze mult, să nu calc principiile ogr� ...

Moto: "uite cum trage prostul în pasăre!              (oare ăsta-i ultimul risc?)...              mă uit ca prostul şi mănânc zarzăre...              vine pasărea cu-n glonte în plisc!"                                               (anonim folk)   Doamna mea de dincolo de vreme, doamna mea de dincolo de timp... oare cine poate să mai cheme (fără tine) fata din Olimp, fata care-a fost mereu frumoasă ş ...

Sigur că da! nu mai vine mama să mă scoată din dilemă! nici libelula nu mai apare! cred că primăvara are întârziere! cred că sărmana lepidopteră s-o fi săturat de hazul meu mioritic şi s-o fi dus cu altă primăvară, s-o fi dus unde nu sunt atâtea dileme, atâţia filozofi care aşteaptă doar să vină părinţii şi să-i scoată din orice încurcătură!... La urma urmei, ce dacă nu mai încap nici acolo, nici aici? şi ce dacă n-am să ies din această sfântă nebuloasă? ...

Moto: "şi omul acela dădea din vioară             cu-arcuş din nimic şi din paie de grâu,             dădea şi credea că te-ntorci până-n seară             să-i dai nerăbdării merinde şi frâu"                                                         (anonim folk)   Nu pot să ascund că mi-i teamă de frică, nu pot să nu văd ce delir şi neant, ce hohot aud peste tot cum, adică, e funia ...

Ar fi bine să aflu că sunt? sau ar fi fost bine să aflu că nu sunt? ar fi fost bine să vină tata şi mama să-mi limpezească aşteptările?... Iată, aşadar, alte şi alte întrebări care-mi înteţesc negura şi-mi accelerează dilema! întrebări care mă fac vulnerabil, numai bun de zvârlit în marele depozit al Uitării!... (vezi, Doamne, în loc să caut o ieşire, în loc să fac ceva şi să forţez iţele încurcăturii, eu stau şi mă scufund în retorica asta păguboasă, î ...