(dacă nu ar fi poezia)
Aş putea să jur că este cea mai frumoasă femeie din oraş. Bărbaţii mor de bucurie, iar ea se face că nu-i vede când merge şi pleacă şi trece şi vine să-l cunoască pe cel mai frumos Necunoscut din lume.
Aş putea să jur că este o femeie fatală şi nu are vreme şi timp să iubească pietre, să cucerească istorii şi să înjure împăraţii care au trecut prin foc şi sabie atâtea proaste şi imposibile fecioare.
Aş putea să jur că a făcut dragoste pe rug şi pe rugăciune. Aş putea să o înjur pe ţiganca aceea care mi-a luat banii de pâine să-mi spună că pot muri de bucurie.
Aş putea, Doamne, cât de mult şi de multe aş putea, dacă nu ar fi Poezia!
