Dacă Eugen Ionescu ar fi scris „Cântăreaţa cheală” în anul 2009, cu siguranţă ar fi făcut personajele ca nişte prelungiri ale laptopurilor.
Această inspiraţie a avut-o tânărul regizor Ciprian Nichita care a ştiut să aducă cu foarte mult firesc în actualitate o piesă scrisă în urmă cu 50 de ani.
Nimic forţat, laptopul din braţele domnului Smith pare consecinţa firească a tot ceea ce se întâmplă în piesă. Soţul conectat la internet nu mai prezintă niciun interes să comunice cu lumea din jur, e tot timpul plictisit de realitatea care-l înconjoară, iar discuţiile cu consoarta se bazează doar pe nişte clişee.
Nici doamna Smith, coborâtoare parcă din serialul „Neveste disperate”, nu mai stăpâneşte un limbaj normal, din dorinţa disperată de a se face auzită de soţ. Mai rău decât atât, soţii Martin vin în vizită fiecare conectat la lumea sa internaută.
Stau la uşă cu laptopul în braţe şi scriu continuu, iar în ureche au căşti. Deşi sunt la câţiva centimetri distanţă unul de celălalt nu reuşesc să comunice firesc între ei, decât prin intermediul computerului portabil.
Spectacolul jucat la Sala Studio a adus hohote de râs în rândul spectatorilor care i-au răsplătit generos cu aplauze pe proaspeţii absolvenţi de UNATC care au jucat cu prospeţime şi dăruire: Letiţia Bădescu – doamna Martin, Marius Ursu – domnul Martin, Mădălina Anea – doamna Smith, Costin Cambir - domnul Smith şi gălăţeanca Dana Stângă – remarcabilă în rolul servitoarei.
