(pentru scriitorul Dan Plăeşu, La mulţi ani!)
Vecina de jos mă cheamă la ea,
în sufrageria singură, şi-mi spune
unde, de unde, până unde, încotro
există Lună-răsare şi Lună-apune.
Cobor tiptil, să nu mă simtă nevasta,
că-i vai şi amar, dacă mă vede;
vecina deschide foarte uşor,
să nu lovească uşa de perete.
Ce vecină frumoasă, ce vecină frumoasă! -
aud un lied pe clape…şi suspin…
intru doldora de iluzii şi văd:
vecina cântă singură la clavecin.
Doamne, câte zile şi nopţi cu vecina
la o masă cu trei picioare, uşor…
de o viaţă întreagă bem ceai şi citim
Psalmii lui David şi Cânturile lui Maldoror!
