Ce a ajutat creştinismul să se răspândească

Ce a ajutat creştinismul să se răspândească
Evaluaţi acest articol
(3 voturi)

De-a lungul a 2.000 de ani, creştinismul a început cu o comunitate mică de ucenici, adunată în jurul lui Iisus din Nazaret, şi a culminat cu proporţia de religie monoteistă contemporană, numărând peste două miliarde de membri. În primele patru secole ale sale, creştinismul a atins o rată de creştere fenomenală, estimată la aproximativ 30 de milioane de adepţi.

Cercetătorii afirmă faptul că, în timp, şi alte mişcări religioase au luat naştere, însă ele nu au avut suficienţi adepţi ori, dacă au avut, nu au trecut proba timpului, în timp ce creştinismul  rezistă de aproape două milenii.

Bătălia de la Podul Milvian

Un eveniment care a pecetluit soarta creştinismului este strâns legat de convertirea împăratului roman Constantin la creştinism. Contextul convertirii este învăluit în mister, izvoarele menţionând viziunile împăratului, care a ordonat armatei sale păgâne să poarte însemne creştine în Bătălia de la Podul Milvian, bătălia fiind câştigată de aceasta. Într-o inscripţie de pe Arcul lui Constantin, se spune ca împăratul a fost inspirat într-adevar de o divinitate, însă nu apare nicio referire la Dumnezeul creştin.

După adoptarea acestei religii de către conducător, ea a dezvoltat o structură instituţională proprie, răspândindu-se repede în restul provinciilor romane, atingând apogeul extinderii la începutul secolului al II-lea. Însă care au fost premisele care au consolidat această religie şi cum a ajuns să fie practicată oficial în Imperiul Bizantin din anul 381?

Premisele creştinismului

În primul rând, moartea lui Iisus nu a reprezentat sfârşitul învăţăturii sale, aceasta continuând a fi propagată şi spre alte popoare, de către discipolii săi. Primii misionari creştini era reprezentaţi, în mare parte, de profesori care călătoreau de la o comunitate la alta, spunând poveşti despre Iisus sau împărtăşind inspiraţiile venite pe calea rugăciunii, totul fiind transmis prin viu grai, cărţile Noului Testament nefiind încă scrise.

Cercetările moderne sociologice au găsit o explicaţie pentru numărul mare de oameni care au intrat în contact cu aceste învăţături, iar explicaţia rezidă în faptul că misionarii au creat "piramide de partajare", adică ar fi recrutat membri din comunităţile în care mergeau. În primele comunităţi creştine aveau loc rugăciuni şi mese comune, care au contribuit la expunerea unui număr cât mai mare la noua religie. Lumea romană, de asemenea, era eclectică din punct de vedere cultural, cetăţenii stabilindu-şi relaţii bazate pe o identitate geografică, etnică sau religioasă comună, ceea ce a influenţat răspânidirea creştinismului.

Cercetările sugerează că propagarea ideilor a fost intensă şi datorită faptului că acestea exprimau sentimente puternice, care rezonau cu mentalitatea oamenilor - furie, iubire, veneraţie, compasiune. Un alt motiv ar fi faptul că oamenii împărtăşeau informaţii pe care le considerau utile.

La început, poveştile şi pildele creştine erau răspândite pe cale orală, fiind ulterior consemnate în scris. Însă toate acestea au o trăsătură comună: pe lângă exprimarea unor sentimente identificabile cu individul de rând, ele cuprind sfaturi şi, prin extrapolare, soluţii practice pentru rezolvarea unor conflicte sau pentru organizarea comunităţilor.

Astfel, deşi niciun factor nu este destul de solid pentru a explica şi pentru a relata numărul impresionant de adepţi pe care l-a avut creştinismul în Imperiul Roman, natura ideilor cuprinse în doctrină şi reţelele de propagare a informaţiilor au contribuit la individualizarea şi răspândirea acestei religii.

Istoria tulburătoare a tatuajelor creștine

Tatuajele nu sunt, de obicei, asociate cu creştinismul, desenele pe piele fiind condamnate de Biserică din cele mai vechi timpuri. Însă, paradoxal, în Bosnia şi Herţegovina, a înflorit timp de mai multe secole o tradiţie a tatuajelor cu motive creştine.

Tatuajele au o tradiţie îndelungată în vestul Peninsulei Balcanice, acest obicei fiind menţionat încă din Antichitate, de Strabon. Tradiţia tatuajelor cu motive creştine a înflorit şi s-a răspândit în rândul femeilor croate catolice din Bosnia şi Herţegovina, în Evul Mediu. Istoria tulburătoare a acestui obicei a început după ocupaţia otomană.

Pentru a preveni convertirea forţată a tinerelor fete la Islam, mamele îşi tatuau fiicele, încă din copilărie, cu motive creştine, în special cu semnul crucii. Aceste tatuaje erau făcute pe părţile vizibile ale pielii, pe frunte, obraji, mâini sau sub gât.

Tatuajele cu motive creştine au reprezentat formă de rezistenţă pasivă la agresiunea otomană. Femeile catolice credeau că în acest fel vor preveni convertirea forţată a fetelor. Chiar dacă acest obiectiv nu era îndeplinit, măcar fetele păstrau toată viaţa pe corp dovada că au fost creştine.

Istoricul şi arheologul croat Ćiro Truhelka a fost primul care a descris această tradiţie, la sfârşitul secolului al XIX-lea, şi a publicat numeroase ilustraţii reprezentând tatuajele femeilor creştine.

În prezent, mai există puţine femei tatuate cu motive creştine în Bosnia şi Herţegovina. Această tradiţie aproape că a dispărut după cel de-al Doilea Război Mondial, ca urmare a eforturilor depuse de autorităţile comuniste din fosta Iugoslavie.

Sursa: historia.ro

Citit 1304 ori Ultima modificare Vineri, 08 Iunie 2018 13:36

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.