(cod stacojiu pentru Cristian Tecla, cel mai mare cititor şi iubitor de poezie din nordul Moldovei de sud)
Moto: eu mă mai uit cu ochii goi la stele/ de pe pământul mişcător/ când singur fi-voi printre ele/ şi n-oi avea mormânt să mor/ m-or plânge limba românească/ în totul de cuvânt al ei/ nu voi muri de niciodată/ un făt frumos fără de tei (Nichita Stănescu)
Continuare-n stânga...invers - acelaşi sens
al unui joc multiplu de fulger sapiens,
retină înainte şi înapoi de când
crăpase coaja pietrei pe cel mai alb cuvânt.
Imagine voalată de ochi şi timp întors -
înghit singurătatea din josul cel mai jos,
mă-ndepărtez de mine în susul cel mai sus
şi văd şi sunt vedere pe unde n-am ajuns.
