(sănătate şi felicitări pentru Violeta Ionescu, scriitoarea care a dus Galaţiul cultural dincolo de Europa)
Iar ploaia-ţi bate-n geamuri darabana
şi-mi putrezeşte gândul pe retină;
departe, prea departe plânge Ana
şi nu-mi aude strigătul, să vină!
Uitat, banal şi trist - un semn de carte,
amantul toamnei, scârţâitul uşii;
pun vreascuri sub tăcere, dar nu arde…
timp de murit şi vreme de iluzii!
Spre nicăieri, aşa, ca o mirare
cu pene, văd o pasăre…şi trece;
păcatul meu e chinul ei că are
o-aripă caldă şi-o aripă rece!
Încep lungimea lumii celeilalte
şi merg încet, să n-o trezesc pe Ana;
ajung şi râd, alunec într-o carte,
iar ploaia-mi bate-n geamuri darabana!
