Evaluaţi acest articol
(1 Vot)
Fii primul care postează comentarii!

Nu este prima dată când aforismele lui Vasile Ghica apar într-o ediţie bilingvă, dar volumul despre care dorim să comentăm în aceste rânduri este, cu siguranţă, cel mai important, dacă avem în vedere că a concurat la realizarea lui unul dintre cei mai pasionaţi artişti fotografi francezi, Bruno Toffano, care a completat panseurile scriitorului nostru cu imagini oportune, astfel încât textul şi imaginea alcătuiesc un tot unitar, iar aforismele lui Vasile Ghica împreună cu imaginile artistului francez devin Photaphorismes (foto-aforisme) şi omologhează, deopotrivă, clasica Galaxie Gutenberg cu mai noua şi ademenitoarea Galaxie Mc Luhan, centrată cu precădere pe imagine şi pe supralicitarea privirii.

Lumea s-a primenit, s-a înnoit şi odată cu această schimbare s-a modificat şi gustul public. Textul scris, vehiculul milenar al formării intelectuale - a fost detronat din condiţia sa regală şi a cedat locul imaginii. În locul textului scris (cartea, presa culturală), lumea preferă astăzi televiziunea, tableta, noile tipuri de smartphone şi încă nu se pot anticipa toate consecinţele derivate. Toată cultura omenirii s-a format în universităţi, în chiliile mănăstireşti, în biblioteci, în sălile de lectură, nicidecum prin butonarea telecomenzilor sau a telefoanelor mobile şi încă nu ştiu dacă lumea va ieşi în câştig sau în pierdere din această nouă turnură, din această dislocuire a Galaxiilor între ele. Ne vom lămuri mai târziu, de nu va fi cumva prea târziu.

Sigur, toate aceste reflecţii dubitative rămân fără obiect, dacă ne referim punctual la recenta ediţie, unde nu este vorba de o concurenţă a tendinţelor între ele, ci de o conlucrare şi cred că îngrijitorul acestei ediţii, Petru Dumitriu, a găsit formula ideală de punere în circulaţie publică a reflecţiilor lui Vasile Ghica. Chiar subliniază apăsat acest aspect în patetica sa prefaţă: "Cei doi autori, artistul fotograf Bruno Toffano şi scriitorul de aforisme Vasile Ghica, par a se revendica din acelaşi impuls. Ei continuă creaţia, folosind cele două materii promordiale şi propunând în cartea de faţă o simbioză fertilă între arta luminii - fotografia şi arta Cuvântului - literatura.

Are dreptate. Ambele pretexte - Lumina şi Cuvântul - sunt considerate primordiale în Geneza biblică. Dacă Lumina n-ar fi precedat actul Facerii, n-ar fi existat ziua şi noaptea şi toată cronologia Facerii biblice rămânea suspendată, iar Cuvântul, fundamental în Evanghelia lui Ioan, are funcţii ziditoare. Riscând o banalitate, am putea spune că menirea aforismului este să descărneze gândul de tot ce este inutil şi amorf, pentru a releva esenţialul, dar ceea ce este interesant în această alcătuire livrescă este tocmai felul în care fotograful reuşeşte să surprindă acest esenţial şi să realizeze acea combinaţie simbiotică despre care vorbea şi prefaţatorul ediţiei.

Cartea este structurată în 15 diviziuni tematice (cunoaştere, natură, educaţie, ideal, artă, glorie, fericire, iubire, artă, destin, iluzie, istorie, timp, prostie, moarte şi umor), fiecare capitol fiind ilustrat de grupajul necesar de panseuri şi, fireşte, de ilustraţiile alb-negru care să optimizeze înţelegerea sensului adânc şi subcutanat al gândului aforistic.

Nu mai insistăm asupra meditaţiilor din fiecare diviziune, care reclamă lectura lor directă şi nu exegezele marginale.

Felicităm autorul pentru această nouă ispravă livrescă, felicităm pe cel care a alcătuit această nouă ediţie în limba lui Voltaire, felicităm artistul-fotograf care a realizat o ilustraţie de excepţie şi, nu în ultimul rând, felicităm Editura BoNo care a creditat propunerea domnului Petru Dumitriu şi a finalizat acest proiect rafinat şi preţios.

Nu ştiu de ce tiraj a beneficiat autorul, dar cartea are ISBN şi cod de bare şi poate intra în circulaţie publică pentru a fi achiziţionată de cititori.

Citit 909 ori Ultima modificare Vineri, 31 August 2018 16:21

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.