După ce în ziua de 8 martie a.c. și-a lansat cartea "Arta gălățeană feminină", criticul și istoricul de artă Corneliu Stoica este prezent pe piața cărții cu un nou volum, albumul de artă "Artiști gălățeni interbelici", apărut la Editura Centrului Cultural "Dunărea de Jos", în contextul evenimentelor cu care această prestigioasă instituție și-a propus să cinstească aniversarea a 100 de ani de la înfăptuirea Marii Uniri și a Statului Național Unitar Român.
Cartea cuprinde două părți: I - Articole și studii, în care sunt prezentați 33 de pictori, sculptori și graficieni din perioada interbelică născuți în Galați, în alte localități și care au activat un anumit interval de timp în Galați și Tecuci, sau care s-au format și debutat în perioada dintre cele două războaie mondiale; Bibliografie selectivă; Fișa biobibliografică a autorului (125 de pagini); II - Un număr de aproape 230 de reproduceri color după opere ale artiștilor incluși în volum (100 de pagini).
În "Argumentul" cu care debutează volumul, Corneliu Stoica menționează: "Pictorii, sculptorii și graficienii cuprinși în volumul de față, care au creat sau care s-au format și au debutat în perioada interbelică, continuându-și activitatea după Al Doilea Război Mondial, sunt astăzi, unii dintre ei, glorii ale artei moderne românești. Alții sunt mai puțin sau aproape deloc cunoscuți chiar și pe meleagurile natale. Reunirea și prezentarea lor prin articole și studii în aceste pagini, însoțite de un număr consistent de reproduceri după opere ale lor, constituie un bun și emoționant prilej ca în contextul evenimentelor culturale dedicate celebrării Centenarului Marii Uniri să le cinstim memoria și să le reliefăm contribuția pe care ei au adus-o la înnoirea și îmbogățirea patrimoniului artistic național. Moștenirea artistică lăsată nu ne dă dreptul să-i uităm și nici să le ignorăm creația. Demersul nostru are menirea să contribuie la cunoașterea și promovarea acestor valori și trăim cu credința că el va găsi cu siguranță ecou în inima și conștiința cititorilor și iubitorilor de artă".
Așadar, acesta fiind scopul demersului, alături de artiști celebri, emblematici pentru localitățile lor de naștere Galați și Tecuci, prin opera cărora arta românească interbelică a atins cote înalte, întâlnim multe nume mai puțin sau aproape deloc cunoscute, pe plan național și chiar local, nu numai marelui public, ci chiar și unor persoane cu pregătire în domeniu. În ordinea indicată de autor, cei 33 de artiști sunt: Pierre Auguste Bellet, Ludovic Bassarab, Nicolae Mantu, Dimitrie Hârlescu. Gheorghe Petrașcu, Camil Ressu, Stavru Tarasov, Dumitru Brăescu, Ghelman Lazăr, Dorothea (Lola) Schmierer-Roth, Reuven Rubin, Gheorghe Leonida, Jeanne Coppel, Mircea Olarian, Mihail Gavrilov, Elena Hanagic, Gheorghe Naum, Gheorghe Levcovici, Georgeta Arămescu-Anderson, Alexandru (Leandru) Popovici, Margareta Ștefănescu-Ciurdăreanu, Constantin Emil (Ticu) Arămescu, Aurel Vlad, Lucia Cosmescu-Vasiliu, Mihai Dăscălescu, Nicolae Spirescu, Clara Cantemir, Ion Mândru, Constantin Mihalcea-Bragă, Gheorghe Nichita, Carmen Cecilia Răchițeanu, Ileana Rădulescu și Grigore Romano.
Pierre Bellet, născut în Galați într-o familie de francezi, s-a format ca artist la Paris, unde a și expus în câteva rânduri, a pictat lucrări cu specific istoric și orientalist, în genul portretului, peisajului și naturii statice, iar în perioada 1921-1922 a decorat Sala Unirii de la Alba Iulia cu o galerie de portrete ale voievozilor, domnitorilor, regilor României, precum și ale unor personalități culturale. Ludovic Bassarab, remarcat de presa germană încă din timpul studiilor de la München, care a cunoscut și efervescența artistică din capitala Franței, a fost unul dintre cei mai prolifici pictori din perioada interbelică. Din prezentarea lui Nicolae Mantu, aflăm că în timpul Primului Război Mondial, artistul, fiind concentrat, a lucrat ca desenator de război la ziarul de front "România", "organ al apărării naționale", care îl avea director pe căpitanul în rezervă Mihail Sadoveanu, iar ca prim-redactor pe poetul Octavian Goga.
Înaintând cu lectura, impresionează destinul tragic al lui Dimitrie Hârlescu, unul din primii pictori români expresioniști, foarte talentat, ale cărei lucrări "purtau pecetea unei inestimabile expresivități" și care într-un alt mediu decât cel al Tecuciului anului 1923, când s-a sinucis, ar fi putut avea cu totul altă soartă. Gheorghe Petrașcu și Camil Ressu sunt titani ai picturii moderne românești, diferiți ca stil și repertoriu tematic, ambii lăsând moștenire o operă care constituie adevărate pagini de aur ale istoriei artei noastre.
Reuven Rubin, pictor de etnie evreiască, a fost nu numai primul ambasador al statului Israel în România, dar și una din marile personalități pe care Galațiul le-a dat culturii universale, tablourile lui atingând în ultimii ani recorduri de preț la casele de licitație. Dorothea (Lola), Schmierer-Roth s-a stabilit la Galați și a activat ca profesoară. În timpul vieții a fost puțin recunoscută, a lăsat o operă bogată, în care se simt asimilările stilistice ale expresionismului, cubismului și artei abstracte. A avut un rol hotărâtor în întemeierea în 1951 a Cenaclului Artiștilor Plastici din Galați, nucleu din care s-a dezvoltat actuala filială.
Un artist despre care se scrie pentru prima oară într-o carte gălățeană de sinteză este sculptorul Gheorghe Leonida, "artist cu vocația figurativului, creator de nuduri și compoziții statuare care poartă amprenta impresionismului, dar și a unor ecouri expresioniste și chiar cubiste", autor al chipului lui Iisus Hristos din celebrul monument "Cristo Redentor" de la Rio de Janeiro (Brazilia) și al Monumentului Eroilor Sanitari din comuna Ghidigeni (Galați), acesta din urmă rămas în mare parte necunoscut.
M-am oprit doar la câteva aspecte extrase din textele consacrate de Corneliu Stoica artiștilor respectivi. Informațiile, comentariile și analizele sunt mult mai bogate și ele privesc pe toți cei 33 de protagoniști din acest volum. Îi lăsăm pe cititori să le descopere și să se edifice asupra felului cum autorul a înțeles să le fructifice, întotdeauna având în vedere să scoată în lumină ceea ce este mai valoros în biografia, activitatea și opera fiecărui plastician.
Cele aproape 230 de reproduceri color din partea a doua a albumului au fost selecționate cu atenție, așa încât să se scoată în evidență stilul fiecărui plastician, universul tematic și să se ofere posibilitatea cititorilor de a parcurge vizual lucrări ale pictorilor, sculptorilor și graficienilor a căror existență s-a împletit cu cea a meleagurilor gălățene.
Noua carte a lui Corneliu Stoica, a 22-a din domeniul artelor plastice, se citește cu plăcere, este scrisă într-un limbaj accesibil unui public larg și putem spune că este un adevărat omagiu adus valorilor pe care Galațiul și localitățile județului le-au dat culturii românești și nu numai.
