Prietenii vechi nu se uită niciodată. Vinerea trecută a fost un fel de remember din vremea anilor de liceu, când ne întâlneam săptămânal, după ore, la „Mihai Kogălniceanu”, în cadrul cenaclului literar „Cuvinte”. Au trecut mai bine de două decenii de atunci și, iată, încă ne ținem de literatură. Autorul poemelor de vineri, Ovidiu Vrânceanu Victor, nu lipsea de la ședințele cenaclului în liceu. Scria bine, cu talent și era considerat printre cei mai buni dintre noi. Nu a continuat să frecventeze cenaclurile literare și nu a publicat. Din textele citite vineri, care mai vechi, care mai recente, dovedește că are, în continuare, același talent și că stă pe o bază culturală solidă. I-ar trebui, poate, ceva mai multe lecturi de actualitate și ambiție să-și vadă primul volum publicat. Dacă vrea să facă ceva în literatură, trebuie să întrerupă ciclul samsarei poemelor de sertar. După debut, cu mintea eliberată, ar putea să-și regândească formulele poetice și să vină cu ceva nou. Talent, chemare și simț artistic are, dar arta nu se rezumă doar la atât...
Mi-au plăcut foarte mult. Mă raportez și la perioada în care au fost scrise. Sunt curajoase. Alăturări interesante de cuvinte. Stările umane se oglindesc în natură și invers. Limbajul e curajos. Vrea să exploreze. Are de unde să dea. O voce puternică! (Anca Șerban Gaiu)
L-aș compara cu un vulcan care dă să erupă. Aștept explozia. Poemele sunt foarte bune. E o reușită. (Iulian Mardar)
Nu există poezie în lipsa metaforei la Ovidiu. Simte nevoie de culoare, de subliniere. Poezia e aproape muzică, numai stare. E zgârcit cu repertoriul de instrumente. Își caută elementele aproape. Totul e îmbrăcat într-o ușoară tentă de filosofare. Nu vrea să șocheze. Nu construiește tablouri, nu vrea să transmită idei complexe. Aș căuta să experimentez în locul lui. (Marius Grama)
Mi se pare că sunt mai mulți autori. Sunt mai multe atitudini. Una e foarte rațională, ca un joc intelectual. E și o anumită nesiguranță. Dar pozează, parcă. O privire mai umană asupra sufletului e în poemele mai scurte. Sunt mai emotive. E romantic, un pic siropos. Dar e real, adevărat. (Bogdan Drugan)
Vineri, 5 octombrie, ora 18,00, ne întâlnim la sediul cotidianului „Viața liberă”, unde ne va citi Anca Șerban Gaiu.
