(de dimineaţă)
mai fă şi tu spre cer un semn de cruce mai cumpără acum o lumânare
să-ţi invadeze îngerii mansarda să crape întunericul de ciudă
de ce aştepţi să bată ora-ceea de ce aştepţi o zi judecătoare
un fel de pact aiurea cu deşertul un fel de altă mai înaltă nuntă
mai lasă-ţi azi sărutul pe icoană mai dă un ban la clopotar să poată
trezi bingbangul liniştea şi toaca să te străpungă sensul veşniciei
mâine va fi târziu pentru lumină iar tu biet punct necredincios pe roată
nu va să ai măcar lacrimatoriu căci n-ai ştiut iubirea ei ce vie-i
trezeşte-te duminicile toate `n-aceeaşi clipă şi `n-aceeaşi haină
îţi vor aduce jertfa lor de nuntă bleu scris cu alb pe alb să nu se sfarme
nu vor suna îngerivor arginţii nu va începe cina cea de taină
căci dinţii de vampir şi pofta iudă vor putrezi într-un muzeu de arme
te doare visul taci pune-i pe rană timp de-o secundă rouă de-o mimoză
spune-i un lied învaţă-l suferinţa şi leagănă-l să doarmă şi să vadă
cum se aşterne praful pe cuvinte cum jurământul râde într-o poză
mai cumpără şi tu o lumânare să se aşeze îngeri pe mansardă
e timp de dus şi de rămas acolo e cea mai bună vreme de osândă
când trece trenul violent prin gară şi sângeră piciorul poeziei
dar n-o să ai măcar lacrimatoriu va fi o altă mai înaltă nuntă
căci sclav târziu a fost să fii luminii şi n-ai ştiut iubirea ei ce vie-i