Victor Cilincă ne-a amuzat cu o excelentă piesă de umor macabru. În pofida faptului că și-a propus să renunțe la teatrul istoric, tot în jurul istoriei se învârte acțiunea piesei, în care inventatorul ghilotinei e acuzat de plagiat. Proaspete, inedite, pline de umor, uneori chiar involuntar, pasajele prezentate de Victor Cilincă au stârnit râsul. Desigur, au existat păreri pro și contra. Dar s-au referit mai degrabă la construcție, umorul a fost gustat unanim.
M-am simțit ca la teatru efectiv. O construcție inteligentă, ironică. E despre realitatea noastră. O plăcere! (Iulian Mardar)
Nu mi se pare postmodern. Nu văd cursivitate între scene. Parcă ar fi un colaj de scheciuri. Un pic prea mult accent pe incultura doamnei Guillotine. E un text lucrat! (Octavian Miclescu)
Am simțit un umor negru veritabil și amuzant. (Nelu Păcuraru)
Creația înseamnă suferință, e un adevăr. Umor macabru, de bună calitate. (Ioan Gh.Tofan)
Mi-a plăcut, e un text savuros. E multă istorie pe care ne-o oferă râzând. Informează fără efort. (Carmen Neacșu)
Textul e incomplet fără să fie jucată piesa. E spontan, are umor de bună calitate. Mi-a stârnit râsul. Mi-a plăcut ritmul. (Tudor Neacșu)
E vie, colorată. (Matei Leonard)
Am așteptări mari de la Victor Cilincă. E un umor evident, dar strică atunci când e prea evident. Este exterior. Personajele trebuie să aibă o logică internă, o evoluție. Mizează prea mult pe un umor al replicilor. Se vede experiența vastă. (Grigore Postelnicu)
Vineri, 25 ianuarie 2019, ora 18,00, ne întâlnim la Librăria "Alexandria", acolo unde cenaclul nostru va demara un nou proiect. E vorba de o serie de lecturi publice în toate librăriile din oraș. Așteptăm publicul avid de literatură și îi așteptăm pe toți colegii de cenaclu cu două, trei poezii sau câteva pagini de proză.
