Evaluaţi acest articol
(3 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

Leonard Matei e aproape de încheierea unui nou volum de poezii. A rupt tradiția cu propriul trecut și, undeva departe de România, citind pe bandă rulantă poezie modernă și actuală, a venit cu o formulă nouă, originală. Se anunță o carte excelentă!

Poemele prezentate vineri la Galeriile de Artă „Mantu” din Galați, în cadrul expoziției „ReSonance” a lui Roland Pangrati, sunt lungi, bizare și reiau tot felul de amintiri personale, într-un puzzle halucinant. E greu de dibuit linia dintre realitate și ficțiune, dar poate că așa funcționează și amintirile noastre, iar cea mai suprarealistă poezie e, în fapt, cel mai realist proces psihic.

Îndrăzneț. Halucinant pe alocuri. Un fir logic care poate să scape cititorului. O experiență foarte interesantă. E suprarealist. (Marius Grama)
Are o alternanță interesantă între real și fictiv, între absurd și rațional. Poate fi și o proză cu amprentă poetică. M-a dus cu gândul la Kafka. La un poem, textul cam trenează. În rest e captivant. (Ion Avram)
Cerebrale, detașat emoționale. Inserțiile de suprarealism afectează liricul. Uneori trebuie citit de cinci, șase ori. Există o contrapondere puternică a cerebralului față de emoție, fapt care îl apropie de proză. Mă îndepărtează această cvasi-luciditate. Inteligent construite. Aici mesajul nu m-a prins. (Stela Iorga)
Uneori e bizară. Rezonează cu arta lui Roland Pangrati. (Ioan Gh.Tofan)
Simplu, dar greu de înțeles. (Nelu Păcuraru)
Texte puternice, parcă sub cifru. Ca niște piese furate dintr-un puzzle. (Carmen Neacșu)
Mi-au plăcut toate poeziile. (Ionuț Vas)
Scrie al naibii de bine! (Valentin Dragoș)
Parcă au două uși. În funcție de cum intri, vezi altceva. E o surpriză. Reușește să construiască povești legate de vocea unui narator. Construiește personaje colective. Creează spații precum un haos. Undeva am văzut și simbolul firului Ariadnei. E un text bun acolo. Unele texte aglomerează mult spațiu. Textele sunt foarte bune. Felicitări! (Simona Toma)
Ne solicită răbdarea. Se luptă cu emoția. Parcă vrea să arate că e într-o sală cu panouri pictate. Ne face să conștientizăm că absurdul poate fi în lumea asta. (Adi Secară)
Parcă vine în contrapondere cu lucrările lui Pangrati. Mi-a plăcut foarte mult. Sunt masculine. Sunt aerisite, fără să încarce auditiv, vizual. O experiență faină. (Monica Turcu)
Mi s-au părut interesante. Parcă a mers mai mult spre proză. Caut rima. Trebuie analizate la rece. (Roxana Lupoae)

Vineri, 17 mai, ora 18.00, la sediul „Viața liberă”, ne va citi Adi Secară.

Citit 491 ori Ultima modificare Miercuri, 15 Mai 2019 19:34

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.