* (despre imunitate) *
Ieri m-am întâlnit cu-n virus mândru în tramvaiul trei;
venea harnic de la muncă sau venea de la femei;
şi stătea maestrul virus pe o bancă, foarte drept,
şi plângea că nu mâncase nici pulpiţă şi nici piept;
oamenii - ce fel de oameni?! - se uitau la el, cântând:
doamne, iartă-l, e un virus emblematic şi plăpând,
e un virus fără vină, trist, flămând, cu curul gol,
seamănă cu noi, vezi bine, e scăpat de sub control,
are şi copii, şi rude, are fini, are cumetri
plini de boli şi sărăcie, scăpătaţi din parametri,
are conturi şi avere, tot ce mai visează omu`,
are-o singură dorinţă: să mâncăm ce-a tăiat Ciomu!
Mă apropii, sting ţigara, îl salut de două ori;
virusul îmi spune tandru: nu-i tramvai de fumători,
vai de capul tău, băiete, unde s-a mai pomenit
să fii prost lângă un virus, să stai sfânt şi maglavit
când alţi viruşi mai de treabă, mai dihai, mai abitir
sunt pe listă şi aşteaptă să-i tratezi cu haisictir?!
Eu - un fel de terchea-berchea, un fervent alegător
între Scylla şi Carybda - sunt deştept, vreau să cobor,
vreau să scap de domnul virus - e mai tare şi mai dur -
sunt mai slab, sunt mai încolo, dar nu pot să mai îndur
când în lumea asta mare viruşii se fac de râs
şi nu pot nici să coboare, şi nu pot zice nici pâs!
Ieri m-am întâlnit cu-n virus splendid în tramvaiul trei;
nici un virus nu se leagă de deştepţi şi de femei;
nici un virus nu aşteaptă ca să fie pres/curtat;
el îşi face datoria şi se stinge în păcat;
el îşi drege glasul, face ca un om cu curul gol:
cer iertare, fiţi cu minte, m-aţi scăpat de sub control!
