Poetul Dorian Stoilescu scrie o poezie care dă cu pumnul. E atât de încrâncenată în temele sociale, încât a renunțat la estetică în favoarea adevărului crud. E o luptă liberă în cușca de MMA (mixed martial arts). Unii comentatori au fost încântați de modul direct de exprimare, de problematica abordată, alții ar fi dorit mai multe imagini, metafore, mai multă poezie. Dar cum niciodată nu e clar și definitiv ce este poezia, ea se poate ascunde chiar și în formele care o neagă complet, chiar și în anti-poezie.
Nu există o diferență majoră între cicluri. Este un poet moralist. Protestează existențial cu un debușeu la nivel social, contingent. E un nemulțumit social cu argumente poetice. Angoasă și protest, cu vizibilitate la nivel social, sentimental, psihologic. Am fost mai atras de primul ciclu de poeme. E mai în elementul lui pe distanțe mai mari. E o poezie care excelează, mă împacă cu condiția mea umană tragică. E o lipsă de optimism, dar pe undeva e și o salvare. Punctul de salvare e steaua. Un anumit descriptivism strică. Formula o are, e stăpân pe ea. (Iulian Grigoriu)
Mi s-a părut cam declamativă. Mă tulbură această groază de repetitivitate a unei istorii pe care o are un emigrant. Poemele au puncte reușite, dar găsesc un accent prea tare pe anumite aspecte. Nu pot să zic că mi-a ajuns la suflet. Dar recunosc mâna fermă a poetului. Acest grupaj mi-a ridicat un mare semn de întrebare. Nu joacă teatru. Pune suflet. M-a zguduit. Textele sunt bune, muncite, gândite. (Stela Iorga)
Le spune bine. Spusul bine nu înseamnă neapărat poezie. Cea cu Rusia ar putea fi un editorial. Inteligent, cu sarcasm. Lipsește metafora. E o radiografie a societății. Lucid și la obiect. Sfaturi de viață. Dar prea puțină poezie. E dureros de lucid. Poezia a pierdut războiul cu revolta și dezamăgirea. În al doilea grupaj e mai liric. Are multe repetiții. Unele construcții par un pic mai învechite, fără a fi desuete. Poezia cu tatăl m-a prins. (Iulian Mardar)
Scrie angajant, are frământări. Îi pasă. Stilul este apare ermetic, însă, dacă te apleci, e foarte explicit. Poți descoperi aspecte lirice, chiar romantice. (Nelu Păcuraru)
Este estetica personală. Păstrează autenticitatea. Vede altfel. Este swiftian. E captivat de meta-poezie. Parcă scrie anti-poetic. E între Kant și Nietzsche. (Adi Secară)
E un joc pur social. E un curs firesc. Dar discutăm foarte mult. Nu esențializează. E prea direct pe spații largi. (Matei Leonard)
Nu esențializarea lipsește. E o poezie de idei. Abordarea e frontală, directă. Problematica dă greutate textului. E o confesiune directă. Lipsește ceva poezie, o anumită suplețe. (Cristina Dobreanu)
Astăzi, 7 iunie, ședința cenaclului se va desfășura, de la ora 19,00, la Barul "Tapas" (str. Lupeni, în spatele hotelului "Dunărea"). Va citi Viorel Ilișoi, printre invitații serii aflându-se scriitorii Bogdan-Alexandru Stănescu și Valeriu Gherghel.
