Orice romancier ar vrea să scrie o carte despre care să se spună că este un roman de pomină, iar domnul Ioan Gh. Tofan îi recunoaște statutul acesta unui volum al cărui autor nu este domnia sa. Recenzia romanului Quermessa de Victor Cilincă, citită în ședința cenaclului, este mai mult decât un exercițiu de admirație pentru reușita unui confrate: este bucuria împărtășirii unei experiențe plăcute, așa cum consideră Ioan Gh. Tofan citirea mai sus pomenitei cărți despre care crede că ar putea fi transformată într-un ”scenariu grozav de film”. Entuziasmul acesta nu poate fi stârnit decât de o lectură a unui roman de pomină. Un alt efect al unui text bine scris – de la poezie cu un singur vers la roman-fluviu – este o cronică vie, neprefăcută, presărată cu trimiteri de tot felul – literare, cinematografice, geografice, istorice, etc. Dar domnul Tofan nu este numai un iubitor de aventuri marinărești (lucru lesne de înțeles la dumnealui), ci și un cunoscător al literaturii de calitate, dovedind valențe de critic literar: ”Multe corăbii și o sumedenie de personaje pitorești mișună printre rândurile cărții lui Victor Cilincă. Realismul magic nu lipsește dintr-o carte atât de barocă, unde satul pescăresc Consando amintește, după cum constata și Adi Secară într-o cronică făcută cărții, de Macondo, o altă așezare făcută celebră de Garcia Marquez. În același realism magic se înscrie și biografia lui Alisandru, luat prizonier de tătarii care jefuiesc și dau foc mănăstirii Sf. Gheorghe din Galați, dar și întregului oraș, cum dealtfel știm că s-a întâmplat în realitate.” Una peste alta, lectura din seara de 30 august a invitat cu pricepere la a deschide romanul lui Victor Cilincă și la a-l închide doar după ce vom fi citit și ultima frază.
”Domnul Tofan are telent de sinteză. Are experiența cititului plus cea a scrisului. Se pricepe și la filme, de unde trimiterile la mari regizori. M-a făcut curios să citesc cartea deoarece aceasta, în prezentarea domnului Tofan, pare spumoasă și trezește plăcerea de a o citi, ceea ce înseamnă că scopul cronicii a fost atins” (Nelu Păcuraru).
”M-a făcut să caut cartea și să o citesc. Am fost impresionat de descrierile care făceau referire la pirați și la comori demult pierdute” (Ionuț Vasile).
”S-ar preta la un scenariu gen Toate pânzele sus” (Dragoș Valentin).
La cele de mai sus trebuie adăugat faptul că umorul de calitate, umorul educat, este încă unul din lucrurile care îi leagă în mod vizibil pe recenzor de cel recenzat.
Vineri, 6 septembrie, de la ora 19,00, la sediul "Vieţii libere" va citi Nelu Păcuraru.
