Înscriindu-se pe linia scriitorilor care evocă trecutul urbei lor, Nelu Păcuraru a reușit să stârnească acea curiozitate care dă bine într-un manuscris ce se vrea carte cu șanse de succes la public.
Așa cum era de așteptat, există un conflict între prezentul pe care îl știm cu toții și trecutul pe care îl evocă autorul în fragmentul cu titlul provizoriu Viața lui Nelu Constanța. Pentru a fi clar pe unde se situează Nelu Constanța în această privință, viitorul roman (sperăm noi) debutează cu o frază care nu lasă loc de interpretare: ”Sfârșit de iulie. Nelu Constănțeanu cobora acum treptele de la Pescaru, bolborosind în gând și anatemizându-i concomitent pe actualii proprietari care n-au avut ce face să reboteze restaurantul cu numele de Apă Albastră (...).”
În timp ce Nelu Gălățeanu este bine conturat, fragmentul prezentat mai are nevoie de lucru asupra sa, autorul fiind conștient de acest lucru. Acest lucru nu a afectat, însă, părerea generală că demersul literar al domnului Nelu Păcuraru trebuie dus până la capăt, așteptându-se cu interes și alte fragmente.
”Mi-a plăcut. Are talent de povestitor. Poate că unele fragmente ar trebuie mai concentrate. Ar prinde bine niște dialoguri” (Ioan Gh. Tofan).
”Pofta cu care e scris textul e remarcabilă. Publicul e de o anumită vârstă. Are savoare, iar personajul e picant” (Carmen Neacșu).
”E o scriere de tip jurnal din care se desprinde viața fascinantă a unor oameni. Are un stil lejer, ușor de urmărit. Mi-ar fi plăcut și niște dialoguri” (Ionuț Vasile)
”Se înscrie în linia romanelor despre cartierele Galațiului. E ca în Familia Calaff a Iuliei Soare. Personajul este savuros. Prin vocea autorului, e un bun cunoscător al faunei și al malului Dunării. Romanul pare a fi un Galați fosilizat, prezentat în straturi geologice” (Capotă Daniela-Lăcrămioara).
”E o scriere dintr-un fel de nostalgie. E ceea ce l-a împins să scrie. Naratorul măsoară toate mișcările cu o ruletă sau cu ceasul de la mână dintr-o nevoie de a ține lucrurile sub control. Mai sunt detalii tehnice care trebuie puse la punct. Deocamdată, e ca și cum ar sta cu cititorul la o bere, spunând povești” (Simona Toma).
”Mi-a plăcut forte mult atmosfera. O scriere jucăușă și curajoasă. Trebuie curaj ca să scrii despre viața unui om simplu” (Anca Șerban-Gaiu).
Pe 13 septembrie, de la 18,30, la sediul "Vieţii libere" va citi proză Carmen Neacșu.
