Evaluaţi acest articol
(3 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

Apropo de cea mai recentă carte a sa, "Fuga din lacrimă" (Editura "Sinteze" Galați, 2017), și de alte noi creații


Petre Manolache s-a autoexilat la Zaclău (fost 23 August, în prezent I. C. Brătianu, pe strada Principală nr. 41). De acolo, de peste Apă, mai trimite din când în când câte un semn confraților de scris de dincoace, din marea urbe a Galaților. Cea mai recentă carte a sa, ”Fuga din lacrimă”, s-a bucurat de o frumoasă și adevărată cronică din partea lui A.G. Secară, critic literar, poet și prozator, unul dintre prietenii constanți și consacrați ai scriitorilor din zonă. În acest text, Petre Manolache este numit „Poet aparte din „generația eternă” a vechii gărzi lirice gălățene”, definiție la care ader întru totul.

Cât despre creația propriu-zisă a poetului să alegem din cartea amintită mai sus un poem definitoriu, cred eu, pentru starea încercată uneori: „Te-ai întâlnit cu singurătatea -/ văduvă parșivă, primitoare, / aproape goală, pe marginea/ gândului - iscoditoare te trage// de mânecă, nici nu te aștepți/ când în sfârșit ai motivația/ sfârșitului - ai surpriza/ momentului - cel mai îndoielnic// dintre motivele ce te pun/ să-ți așezi zilele la un loc,/ să le spui o dată, în față:/ „cârpelor, v-am purtat ca/ nebunul, ca sălbaticul, ca/ un leopard care vrea să moară în sine” („Ca un leopard”). Sunt poeme grave, profunde, încărcate de semnificații greu de uitat, de ocolit. Iată „Livadă pe rod”, un gând despre inefabilul scrisului: „Dimineața cumpăr o carte/ e ca și cum aș cumpăra/ o livadă pe rod - îi gust/ visele, mă satur de bucuria// poemelor neatinse de viermi,/ îmi descâlcesc gândurile,/ întâmplările – respir un/ cer ce-mi șuieră ca o// veste bună prin vene -/ aici în livadă sunt păsările/ care plâng, păsările care// cântă - zborul lor fâlfâind/ a neliniște, a dragoste,/ o carte încă necunoscută.” Poezia lui Petre Manolache este încărcată de metafore, emoțiile create fiind de mare adâncime sufletească. Precum în „Fuga din lacrimă”: „Plutește printre nouri/ părul ei desfrânat de frumos/ caii pasc nebunia/ de pe fața lunii/ mori de piatră plâng/ la marginea apei/ pe un picior de zăpadă/ lebăda cântă la vioară/ noaptea a fugit din lacrimă/ necuprinsul își toarnă/ cenușă în cap/ în ochii vulturilor s-a/ adâncit ciutura de cristal/ beau ultima strună/ care a uitat să zboare.” Cartea din care am citat conține 44 de poeme, probe ale harului artistic al autorului.

De curând, poetul mi-a trimis câteva lucrări inedite. Voi reproduce aici câteva dintre ele, convins că astfel ofer cititorilor proba că Petre Manolache, cel trăitor peste Apă, îi privește cu dragoste și încredere pe semenii săi de Dincoace. Inclusiv pe confrații de scris. Și mai ales că servește încă frumos Poezia. Iată poemele:

Mirajul formei”: „Revin din muzici pietrele astrale/ sorbind luminii ultimul grăunte/ pe când fiorul vâslei ne pătrunde/ halucinant, în ritmuri inegale// dispare-n infinit mirajul formei/ înspăimântat de-a cifrelor demență/ aromele sfârșesc în decadență/ cadavre sub cenușile Sodomei// bolnav, al lumii gând nu-și mai arată/ înstrăinarea din melancolii/ lăsându-ne cu umbra întristată// țărâna geme, palide făclii/ curg spre adâncul dur și se dilată/ în noi, cei care suntem o tăcută piatră.”

*** „M-au părăsit frunzele, singurătății parșive/ încă-i adaug ritmuri bolnave/ sătul de-auzul cuvintelor suave/ mă duc să scutur colbul la Ninive// cicori și nalbe, zilnicele sclave/ mă-nvață cum să mor pe sub ogive/ îmbătrânit în taina stâncilor masive/ strivit de somnul serilor concave// ci vinul pâlpâie ucis de buze/ pe cearcănul ulcelei de argilă/ în fluturi arși, în întrebări confuze -// rugina prin frunzare - ce copilă -/ în ochii ei m-aplec să beau tot cerul/ dar, o, nu pot, mă-ncremenește gerul.”

Am trecut” - lui Viorel Dinescu: „Am trecut de netrecute/ calea m-a topit în ea/ multe-au fost pe nevăzute/ nu au vrut nimic să-mi dea// lucrurile sunt mărunte/ s-au împovărat cu fard/ le-am văzut mergând cărunte/ ori m-am minunat că ard// e firesc să treacă omul/ cu un semn în urma lui/ scuturându-și toamna pomul/ de puținul rodului// numai când se rupe clipa/ ceva-n sine se afundă/ nesfârșirea-i ca risipa/ n-are val, n-are nici undă// palma de-o întinzi e goală/ ochii-ades nevăzători/ iar în marea de cerneală/ sunt puțini înotători// dinspre lacrimă mai vine/ câte-un dor de nevăzut/ iar în ciuturile pline/ nu mai este început.”

Zările și timpul”: „Alb, hulubul zboară neînchis în sine/ Zările și timpul s-au gătit în alb/ abia știm ce trece, abia știm ce vine/ împrejurul nostru niciun semn nu-i calm// straniile drumuri ni se frâng în cale/ ni se frânge gândul înspre depărtări/ ne aduce gândul valurile sale/ ne închide-n versul ultimei mirări// albe-n magma sferei armonii desprinse/ din aceleași ritmuri care ne-au născut/ sunt acele fructe, toate-n zbor aprinse/ în căderi de capăt și de început// umărul în flăcări ține albul pur/ spre o regăsire, spre un țărm învins/ cad acum în suflet lacrimi de azur/ brusc întreg pământul se arată nins.”

Repetări”: „Repetăm întruna întâmplări și joc/ până și iubirea e o repetare/ punem bucuria și tristețea la un loc/ să-mpletim din ele vis și sărbătoare// repetăm o grijă, repetăm durerea/ trece-un fluviu rece, gându-nseninându-l/ stau alături moartea și-nvierea/ floarea de pe gură ți-o sărută vântul// repetăm căderea, repetăm urcarea/ înseși ca ființe noi ne repetăm/ cum ni se repetă viața și-nserarea/ cum ni se repetă ce primim ori dăm.”

Acestea sunt cele câteva poeme inedite trimise de Petre Manolache, texte pe care am dorit să le citească și cititorii săi. În iarnă poetul va împlini 82 de ani. E o vârstă înțeleaptă. Aflați-i, în continuare scrisul, și meditați la frumosul ce ni-l pot dărui Versul și Metafora, atunci când izvodesc din harul său liric.

* Născut la 14 decembrie 1937, economist, Petre Manolache a lucrat și în domeniul literar, încă din anul 1955, inclusiv ca redactor și tehnoredactor. A colaborat la numeroase și importante reviste din țară (Convorbiri literare, Ateneu, Tomis, Astra, Cronica, Flacăra, Contemporanul, Săptămâna, Iașiul literar, unde a și debutat în iunie 1955), la publicații din Țara Galilor și evident la cele din Galați: Pagini dunărene, Dunărea de Jos, Porto Franco, Antares, Dominus, la ziarele Viața nouă și Viața liberă etc. Alte cărți: „Asemenea păsărilor”, 1982, „Înfățișarea unei unde” și „Descrierea sufletului”, 1990, „Thalassa”, 1995, „Pedeapsa divină”, 1997, „Religia visului”, 2006, „Lampa lui Aladin”, 2013, toate de poezii, inclusiv de sonete. Membru fondator al Societății Scriitorilor „C. Negri”.

Citit 629 ori Ultima modificare Joi, 19 Septembrie 2019 00:26

Lasă un comentariu

Utilizatorul este singurul responsabil de conţinutul mesajelor pe care le postează şi îşi asumă toate consecinţele.

ATENTIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conţin cuvinte obscene, anunţuri publicitare, atacuri la persoană, trivialităţi, jigniri, ameninţări şi cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislaţia în vigoare, iar autorul comentariului îsi asuma eventualele daune, în cazul unor actiuni legale împotriva celor publicate.

Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidenţialitate conform regulamentului GDPR (General Data Protection Regulation) şi cu Termeni si condițiile de utilizare ale site-ului www.viata-libera.ro