O istorie a Galațiului spusă ca o poveste

O istorie a Galațiului spusă ca o poveste

Evaluaţi acest articol
(9 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

Victor Cilincă, "Abecedar istoric gălățean", Editura Sinteze, ediția a doua, Galați, 2015

Victor Cilincă, remarcabil scriitor și jurnalist gălățean, își destăinuie intențiile de pasionat al Muzei Clio scriind această carte: "O istorie a Galațiului spusă ca o poveste, însă adevărată, istorisită adolescenților, ca s-o spună și ei părinților și bunicilor lor. O lectură cu întâmplări extraordinare, cu care să ne putem mândri, nu cu ani de ținut minte! Nu o înșiruire cronologică, ci câteva teme mari, din care puteți alege tot sau numai ce vă atrage" (coperta IV). În esență, întreprinderea lui Victor Cilincă reprezintă o fericită combinație între istorie și jurnalism, între știință și literatură, între cercetare și descoperire. Se adresează tuturor vârstelor, indiferent de statutul social sau profesional al cititorului, este, ceea ce adesea numim, un vector de cultură generală. Tocmai în aceste atribute rezidă dificultatea scrierii unei asemenea cărți.
Victor Cilincă a avut puterea, dar și modestia, să pună în pagină contribuții ale multor oameni de bine, de suflet și de cultură, specialiști și instituții din Galați, care și-au pus efortul în slujba ideii autorului, mulțumindu-le cu generozitate acestora. Victor Cilincă a selectat din noianul "de întâmplări interesante, importante și curioase" despre Galați, unele prea puțin sau deloc cunoscute, altele apărute în presa locală sau într-unele dintre romanele, povestirile și basmele sale  publicate de-a lungul timpului.
"Abecedarul" lui Victor Cilincă informează, emoționează, transmite un mesaj cu o mare încărcătură educativă, patriotică. "Ce-ați spune - se întreabă și întreabă Victor Cilincă -. dacă într-o bună zi ați afla că un bunic sau un străbunic al vostru a fost erou sau inventator, că vreo bunică sau o străbunică a fost o mare pianistă sau savantă, dar că ei au fost uitați, iar cei din familie, luați cu grijile, cu munca, nu v-au spus chiar nimic despre ei? Ce frumos este deci să ne putem mândri și noi cu lucruri frumoase și adevărate despre ai noștri! Cam așa se întâmplă și cu orașul nostru, despre care se spun și bune, și mai rele, ca despre orice oraș".
În cele aproape 380 de pagini ale "Abecedarului" se regăsesc peste 50 de întâmplări despre Galați. Sunt întâmplări care ţin de viața economică, socială, politică, administrativă și culturală a orașului. Câteva întâmplări sunt semnificative pentru ineditul sau impactul emoțional: "Galațiul, meritată capitală a României"; "Portul nostru - una dintre „cele trei minuni” ale Moldovei"; "Eram capitala României cea mai potrivită"; "Strada Domnească, mai frumoasă decât Calea Victoriei!"; "V.A. Urechia, primul român propus la Premiul Nobel pentru Pace"; "Cum au salvat gălățenii Europa de bolşevici"; "Cantemir a fost gălățean!"; "Misterioasele catacombe ale vechiului oraş" etc.
Aflăm, astfel, din istorisirile documentate, că domnitorul Cuza, fostul pârcălab al orașului nostru, ca și alți importanți români, „cât și o putere străină”, doreau ca Galațiul să ajungă capitala Principatelor Unite, având drept argumente că „Galațiul era mai sigur de apărat”, că aici domnitorul își avea casa și mama, că era foarte iubit de gălățeni, că urbea era chiar numită „Orașul lui Cuza”, că lupta pentru Unirea Principatelor s-a zămislit și în conacului boierului Negri de la Mânjina, că o gălățeancă (chiar fiind de la Țigănești!), Cocuţa Vogoride, a dejucat complotul turcilor pentru compromiterea Unirii din 1859 etc.; că strada Domnească din Galați „era cea mai lucsoasă din țară”, mai mult decât strada Lăpușneanu din Iași sau Calea Victoriei din București, că Galațiul a fost al doilea oraș din România care a avut tramvai; că fondatorul Bibliotecii Publice din Galați, care-i poartă numele, V.A. Urechia, a fost propus la Premiul Nobel pentru Pace. Din cartea lui Victor Cilincă aflăm despre misterioasele catacombe ale vechiului oraș, cărora li se mai spune și „beciuri”, „hrube” sau „tuneluri”, având întrebuințări dintre cele mai diverse, de la cele de legătură între biserici până la „căi de retragere/ ascundere în fața dușmanilor sau „simple beciuri pentru păstrat vin și murături”.
Am fi tentați să continuăm cu aceste exemple dacă n-am dori să vă ispitim să citiți cartea. O carte care se citește ușor, poți citi capitolele/ episoadele pe sărite, în etape diferite, la birou, în autobuz sau în tren, fiecare dintre acestea având propria identitate. Mai mult, fiecare episod îndeamnă la aprofundarea informațiilor, de cât citești ai mai citi, ai dori să afli cât mai multe informații, date, întâmplări despre orașul nostru. Victor Cilincă scrie ademenitor, cursiv, pe înțelesul tuturor, de la școlar la pensionar, de la omul cu instrucție medie la intelectualul rasat. Citind "Abecedarul" ai senzația că-l asculți pe Victor Cilincă povestind. De asemenea, "Abecedarul" lui Victor Cilincă, cât și multe dintre operele istoricilor și scriitorilor gălățeni despre Galați, pot reprezenta un suport solid pentru un „opțional” în învățământul gimnazial și liceal sau pentru un curs, măcar facultativ, în programul Facultății de Istorie a Universității „Dunărea de Jos”.

Citit 1285 ori Ultima modificare Vineri, 18 Octombrie 2019 12:41

Lasă un comentariu

Utilizatorul este singurul responsabil de conţinutul mesajelor pe care le postează şi îşi asumă toate consecinţele.

ATENTIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conţin cuvinte obscene, anunţuri publicitare, atacuri la persoană, trivialităţi, jigniri, ameninţări şi cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislaţia în vigoare, iar autorul comentariului îsi asuma eventualele daune, în cazul unor actiuni legale împotriva celor publicate.

Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidenţialitate conform regulamentului GDPR (General Data Protection Regulation) şi cu Termeni si condițiile de utilizare ale site-ului www.viata-libera.ro