Poetul Gabriel Gherbăluță ne-a prezentat la cenaclu câteva poeme din cartea intitulată „Elegii amânate” (editura Eurostampa, Timișoara, 2019). Au cucerit prin limpezime, niciun cuvânt nu părea forțat sau în plus. Sunt pline de filosofie și de tot felul de trimiteri livrești, dar fără ca textul să fie încărcat inutil. Cum ar zice reclama, probabil cele mai bune poeme scrise de poet. Desigur, urmează altele, care vor fi și mai bune, așa că îi mulțumim pentru poezie și interpretare și așteptăm cu drag noile apariții.
Par mai cuminți. Parcă nu vrea să demonstreze nimic. În fiecare poem sunt trimiteri la lecturi. Textele sunt acceptate fără protest. Asta am observat. Mi-a plăcut foarte mult și ca interpretare. Singurătatea din noi scrie. (Adi Secară)
E o durere a faptului că a trecut timpul și a ajuns la o anumită vârstă. Mi-a adus aminte de filmul „Elegie”, după cartea lui P. Roth. A șasea e sublimă. Mi-au plăcut mult temele, bacoviene. (Daniela Capotă)
Sunt foarte îngrijite, au suspans echilibrat și mustesc de intelectualitate. Toate sub o dicție de cronicar de televiziune. (Nelu Păcuraru)
Poemele excelează ca atmosferă, una elegiacă. Remarc și sintagme precum „împăratul pește” sau „fluviul tată”. Mi-au plăcut toate, în special prima și ultima. (Anca Șerban Gaiu)
Mai mult am văzut decât am auzit. Multe imagini. Elegiile trei, doi și șase sunt foarte frumoase. (Ioan Gh. Tofan).
Vineri, 18 octombrie, cenaclul nostru va face o pauză, este încheierea festivalului internațional „Serile de literatură ale revistei Antares”, la care membrii noștri sunt invitați cu drag. Ne reîntâlnim vineri, 25 octombrie, orele 18.30, la „Viața liberă”.
