Ceea ce a prezentat Anca Șerban Gaiu la cenaclu e un experiment literar cuceritor. O piesă de teatru emoționantă, într-un singur act și cu patru scene, piesă care e mai degrabă un poem. Unii au văzut-o ca pe un text de citit, nu de interpretat pe scenă. Însă alții și-ar dori să cumpere un bilet și să o vadă jucată. Iar marea provocare a viitorului regizor va fi să țină în frâu poezia din piesă, acolo unde dialogurile devin, la un moment dat, versuri într-un sublim poem.
La un moment dat, scenele nu sunt bine scuturate. Mi s-a părut că e un fel de grupaj în gen Seinfeld, despre nimic. E despre banalitatea vieții cotidiene. E ca un fel de oglindă. Trebuie ceva care să deranjeze. Ceva nu se încheagă. (Mihai Vintilă)
E un menuet. M-a uimit ca poezie, Ionesco nu are. E o eleganță, o stăpânire a poeziei. E foarte frumos. Repetițiile fac foarte bine. Scenele nu trebuie să fie la fel de lungi. Parcă e un singur personaj în toate. Un fragment mă duce la „Pescărușul” lui Cehov. Alteori mă trimite la Wilde. E nevoie de un punct culminant. E un final în aer. (Victor Cilincă)
Mă trimite la Ionescu și Vișniec. Avem absurd la greu, liric. L-am mai găsit în „Lecția” sau în „Angajare de clown”. Piesa se poate juca într-un act cu patru scene. Totuși se întâmplă ceva în piesă, se aprofundează niște relații la nivelul primului cuplu. E bun, dar e fracturat. Trebuie o ancoră, par patru piese separate. (Gabriel Gherbăluță)
Te apreciez că ai finalizat proiectul. E o mare reușită. E o poezie, un poem, o propunere extraordinară. Eu aș plăti bilet. Sufletul meu are nevoie de un asemenea text. E un adevăr, e sinceritate. Bravo, Anca! (Carmen Neacșu)
Este sublim. E ca un ou Fabergé. Mă duce cu gândul la piesa „Doi pe-un balansoar”. E ca o dantelărie. Felicitări! E o muncă ce trebuie apreciată. (Daniela Lăcrămioara Capotă)
M-am simțit ca la teatru. Am o remarcă, sunt anumite banalități. Dialogurile sunt firești, absurde. Am ascultat cu plăcere. Mulțumesc! (Ioan Gh.Tofan)
Strugurii nu-s acri. Recolta e bogată. Urmează să vedem ce iese când se face vinul. E un poem dramatic. O mână de geniu ar putea-o face plăcută sufletelor masculine sensibile. (Adi Secară)
Excesul de orice face rău, inclusiv excesul de frumos. Excesul de poezie ascunde teatrul. Piesa e un poem scris foarte bine. Puțin mai îndrăzneață, mai multă mișcare. E o piesă pe care o citesc cu mare plăcere. (Iulian Mardar)
Astăzi, 8 noiembrie, la sediul „Viața liberă”, vom avea o serată de haiku și tanka susținută de Daniela Lăcrămioara Capotă, Gabriel Gherbăluță și Adi Secară.
